SKI: Povestiri din Cupa Mondiala

Edit, JO 2010, HELP!

2009-07-31T18:21:00.013+03:00

In cateva luni incepe un nou sezon. Sezonul Olimpic.
FRSB (adica federatia romana de schi si biatlon) a taiat finantarea pentru Edit Miklos, cea mai buna schioare pe care Romania a avut-o vreodata.

I-a luat masina de care avea nevoie pentru a se deplasa la concursurile de Cupa Europei si Cupa Mondiala (Versiunea federatiei: am chemat-o pentru a duce masina la revizie, dar "nu are decat sa mearga cu cei de la Dinamo (n.a.clubul la care e legitimata) daca vrea sa mearga in strainatate" iar "la biatlon antrenorul este si antrenor si sofer, iar rezultatele nu se compara"). In plus, nu i-a mai dat nici banii pentru antrenorul austriac. Istoria se repeta, pentru ca Jurgen nu a primit inca banii pentru sezonul 2008-2009 ("niste mici fractii" - spun cei din federatie). Sezonul trecut Edit a trebuit sa faca un imprumut pentru a plati macar o parte din banii antrenorului. Se pare ca rezultatele dezastroase de dupa Campionatele Mondiale se datoreaza acestei situatii ("...cum putea sa mai dea ochii cu Jurgen" spune mama ei). Iar acum, ce este mai grav, Edit a ramas de izbeliste chiar in anul preolimpic.
De data aceasta mi-am facut lectiile de jurnalist obiectiv si am ascultat si parerea celor de la federatie.

Dar in primul rand sa vedem cine este in spatele acestui cuvant 'federatia'.
Sunt 10 angajati si jumatate spune dl. Secretar Silviu Evi. Dintre acestia cel mai important este dl. Puiu Gaspar (noul secretar general dupa indepartarea dlui. Arghiropol)care pare sa stea la baza multoror decizii. Dintre acestia nu cunosc pe nimeni care sa fi fost aproape de schi prin activitatea sportiva. In afara celor 10 angajati si jumatate mai sunt presedintele si 3 vicepresedinti, alesi onorific.

Asadar iata varianta federatiei: FRSB trebuie sa tina echilibrul intre biatlon, sarituri, fond, snowboard si schi alpin. Edit cheltuie de 4, 5 ori mai mult decat Eva Tofalvi si nu este normal tinand cont de rezultate. Edit a primit toti banii, mai putin cateva fractii pentru care nu a adus decont. Federatia nu s-a angajat niciodata sa plateasca antrenorul lui Edit pt sezonul 2008-2009. Pentru sezonul acesta, Floro (Cristea Florin) este antrenorul ei, cu el trebuie sa se antreneze. Pentru deplasari in strainatate, trebuie sa mearga cu masina lui Floro. La urma urmei, daca nu-i convine o pot suspenda (la fel ca pe mine) chiar daca asta inseamna sa "isi taie craca de sub picioare". (n.a. eu am fost suspendat si nu mai pot concura la competitiile organizate de federatie, adica la Nationale, deoarece am facut "comentarii denigratoare la adresa federatiei si a sponsorilor acesteia, in direct pe postul TV EUROSPORT").

In ce priveste intelegerea pentru plata antrenorului, stiu ca nu exista un inscris, insa Edit are o inregistrare din care se poate deduce altceva: un gentleman's agreement despre care dl. Gaspar afirma ca este sufieient, nu este nevoie de un inscris oficial pentru a parafa intelegerea.
Cu Floro nu am vorbit, insa stiu ca el era nemultumit dinainte de cei de la federatie, printre altele pentru ca il considera "un simplu sofer".
Si, fie vorba intre noi, cum s-o putea antrena Edit doar cu un antrenor la coborare, unde ai nevoie de partie inchisa si de o puzderie de antrenori?

Aceste lucruri sunt vechi de 2 luni. Am vrut sa povestesc de atunci despre aceste probleme, dar Edit m-a rugat sa nu ii fac mai mult rau, vorbind despre aceste lucruri.

Dar sa revenim la problema cea mai grava: Edit, speranta noastra olimpica la schi alpin, a ramas fara antrenor si cu moralul prastie chiar in anul preolimpic.

Haideti sa o mai ajutam odata pe Edit. Prietenii ei au postat povestea STUDIU IN ALB aici. Haideti sa o votam intre 20 si 29 august 2009 si sa ii dam sansa sa castige 20 000 RON, bani care ar putea sa acopere putin din cat are nevoie un schior profesionist.

P.S. Intr-o actualizare a informatiilor de pe siteul federatiei am vazut ca biroul federal a suspendat-o din lotul olimpic pe Edit Miklos, suspendandu-i si indemnizatia olimpica. Doamne, in loc sa ne ajutam, asa cum putem, sportivii de top, ii educam prin suprimare. Imi amintesc de vremurile cand Hagi stralucea in Europa iar FRF il suspenda din campionatul intern.
Ce drama traieste Romania. Ramanem prizonierii unei tranzitii care nu se mai termina.

Ambuteiaj pe Drumul Vechi al Cotei

2009-07-26T22:04:00.005+03:00

Drumul vechi al Cotei...

...pentru cine nu cunoaste (ceilalti pot sari acest paragraf) este in Parcul Natural Bucegi. Face legatura intre Stanca Sf.Ana si Cota 1400, cu o ramificatie spre Poiana Stanii (fosta Stana Regala). A fost sapat in stanca in perioada interbelica. Este abrupt si ingust (ramificatia spre Poiana Stanii este ceva mai domoala). Iarna poate fi o varianta foarte placuta de coborare in Sinaia pe schiuri (am dus multi incepatori pe aici si s-au simtit in siguranta dupa doar 2-3 zile de schi) iar vara este un traseu de mountainbike. Este un drum placut, care se poate face si cu piciorul, care serpuieste prin padure trecand pe langa stancariile de la Sf. Ana iar mai sus pe la noul schit al Parintelui Ioanichie. Singura neplacere o reprezinta masinile care urca pe ramura spre Poiana Stanii: masinile lui Isarescu & Co, un Hummer al celui care gestioneaza restaurantul, precum si rarele masini ale turistilor rataciti. Ramura spre Cota, unde se afla si schitul, este necalcata de masini, fiind unul dintre cele mai frumoasa locuri de deasupra statiunii Sinaia.
Asta pana mai ieri...

Ei bine, duminica 26 iulie, doi jandarmi montani invitau pe toata lumea sa mearga pe Drumul Cotei.
"...e drum bun si iesiti la asfalt sau in Poiana Stanii daca vreti". "Dar nu e in Parcul Natural Bucegi?" am intrebat siderat. "E in Parc, dar este drum public, este si pe harta. Nu este nicio problema" !!??

Nu stiu de cand se promoveaza aceasta interpretare a legii. Ce stiu este ca astazi Drumul Cotei arata precum Calea Victoriei la amiaza. Era ambuteiaj pe acest drum, sicer mai degraba prost pentru masina, care pe alocuri seamana cu un drumeag ingust, cu serpentine abrupte si rupte de ape. Si ca peisajul sa fie complet, nelipsitii ATVisti slalomau printre masini, chiuind de bucurie. Cei cativa turisti pietoni trebuiau sa se dea in laturi pe malul abrupt pentru a face loc celor cu ATVuri.

Asta desi in Parcul Natural Bucegi accesul vehiculelor cu combustibili fosili este interzis, iar amenda este de pana la 50 000 RON.
Si, ca sa nu se intoarca fara vreun ban strans, cei doi domni de la jandarmeria montana ii amendau pe doi turisti care isi facusera gratar in parcarea de la Cota 1400.

Portrete de Campion - Kilian Albrecht

2009-07-22T18:43:00.009+03:00

"Marii campioni nu sunt cei care castiga trofee si medalii, sunt cei care stiu sa piarda."

Incep astazi un proiect demult visat: prezentarea unor mari campioni, care stiu nu numai sa castige concursuri si medalii.
S-ar putea ca lista Campionilor sa fie surprinzatoare.

Desi nu as fi vrut sa incep cu austriecii, primul ales este un austriac.
Kilian Albrecht este unul dintre schiorii aflati in activitate cu o istorie cat se poate de interesanta. Inca pe vremea junioratului era un slalomist extrem de talentat. Foarte agresiv, de multe ori nu termina spre dezamamgirea antrenorilor sai. Avea insa o viteza deosebita. La 21 de ani i se indeplineste un vis odata cu debutul in Cupa Mondiala. Se intampla pe ghetarul de la Tignes (Franta), in octombrie 1994. La aceea varsta totul parea realizabil.
Cel mai scump vis al sau era sa castige aurul olimpic. Insa competitia acerba dintre austrieci l-a scos din carti pentru JO Nagano 1998.
In 2002 insa, la Salt Lake City, se califica si obtine locul 4 la slalom. Era la cateva sutimi de o medalie olimpica.
Avea un stil inconfundabil. Uneori era dezordonat in miscari si de multe ori nu termina. Era insa foarte rapid si cand ii ieseau 2 manse bune rezultatul era bun de tot.
Din pacate antrenorii austrieci nu urmaresc decat rezultate. In Austria sunt atat de multi schiori extraordinar de valorosi, incat daca nu mai ai rezultate esti scos din lot fara nicio clipa de ezitare indiferent de nume sau alte criterii. Asa s-a intamplat si cu Kilian Albrecht, locul 4 de la JO 2002.
In acest moment al vietii, Kilian sta de vorba cu Tomba. Italianul tocmai inaugurase statiunea bulgareasca Bansko. Asa a ajuns Kilian sa reprezinte Bulgaria in Cupa Mondiala.
S-a antrenat de unul singur visand la un nou succes cu care sa isi dovedeasca valoarea. Nu este singurul caruia Federatia Austriaca i-a intors spatele. Marc Girardelli este un exemplu mult mai celebru. Sunt convins ca, intr-o atare situatie 90 % din forta iti vine din dorinta razbunarii.
Sezonul trecut l-am vazut pe Albrecht antrenandu-se cu Didier Thoeni, unul dintre cei mai buni antrenori ai lumii, alaturi de alti exilati precum Urs Imboden sau Cristopher Roux - cei 2 schiori care reprezinta Moldova, dar si de Reinfried Herbst, slalomistul nr.1 al Austriei.

De curand, presupun ca o recunoastere a luptei sale pentru drepturile schiorilor, a fost ales Presedinte al Comisiei Sportivilor din FIS (FIS Athletes' Commission). Intr-un interviu recent declara ca, din aceasta postura, doreste sa faca mult mai sonora vocea sportivilor si sa asigure conditii decente de antreneamnet si competitie pentru schiorii de la toate nivelurile. De asemenea se declara uimit ca majoritatea deciziilor din Cupa Mondiala se iau in discutii preliminare, anterioare intalnirilor oficiale. (Noi suntem obisnuiti cu astfel de practici, vezi alegerile presedintelui si vicepresedintilor FRSB)

In paralel cu noua sa functie, Kilian se antreneaza din greu. La 36 de ani isi doreste inca o medalie olimpica. Luna aceasta (iulie) a stat pe zapada 10 zile (6 pe ghetarul Kaunertal si 4 pe zapada artificiala din Snowdome-ul de la Wittenburg). In august va lua cateva starturi in Australia si Noua Zeelanda.

Sincer, nu-i dau multe sanse la slalomul olimpic. Indiferent insa de rezultat, Kilian Albrecht va ramane un exemplu de indarjire.
Gabriel Garcia Marquez spunea ca secretul fericirii este sa faci numai ce te pasioneaza. Cred ca Albrecht este un indarjit fericit.

Saas Fee Ride 09 amanat pentru 2010

2009-07-21T13:40:00.005+03:00

Saas Fee Ride este un concurs traditional de freeride&freestyle organizat de Ride Freesport (cei care organizeaza si renumitul Verbier Freeride) si Saas-Fee Bergbahnen, pe ghetarul Saas Fee, nu departe de Zermatt.
Concursul care deschide (sau inchide, cum vreti sa o luati) sezonul, are loc in mijlocul verii, in luna iulie.
Din pacate ploaia si temperaturile ridicate au dus la anularea concursului de anul acesta.
Anul trecut a avut loc doar o proba de BigAir. Iata un link pentru imagini de la concursul de anul trecut:
http://www.saasfeeride.com/action/videos08/index-programme_saas-fee_ride-2008.html

Unde schiem in Austria? - partea 3

2009-07-20T10:32:00.004+03:00

Tirol
Acesta este locul vacanţei ideale. Aici găsim 7 gheţari, o densitate mare de pârtii şi staţiuni legendare, oraşe elegante şi cosmopolite. Şi dacă nu este de ajuns, Italia este la o aruncătură de băţ prin pasul Brunner, iar statiunile din Bavaria (GarmishPartenKirchen etc.) sunt şi mai aproape. Varianta ideală pentru cazul în care vă plictisiţi repede.
Sunt peste 150 de staţiuni, marea majoritate având limita maximă peste 2500m. Distanţa de România este mai mare (1800km), dar zăpada nu mai este o problemă.

Innsbruck, capitala Tirolului, este considerat de multi inima Alpilor.
Înconjurat de 7 staţiuni cochete (Igls – Patscherkofel, Seegrube, Nordkette, Glungezer, Axamer Lizum, Schlick 2000 Fulpmes, plus gheţarul Stubai), Innsbruck a fost gazdă a două Olimpiade albe. Datorită distanţelor mici până la staţiunile Cupei Mondiale, aici se află staff-ul tehnic al unor echipe naţionale de schi. Aici este cartierul general al lui Bode Miller. (n.a aici locuieste si Lindsey Vonn, schioarea cu cel mai mare castig in Circul Alb in sezonul 2008-2009). Până la Garmish Partenkirchen sunt 50 km, până la Kitzbuhel sau până în Dolomiţii Italieni 90 km, iar până în St. Anton şi Elveţia 120 km!
Igls este o suburbie a Innsbruckului. Aici se găseşte pârtia olimpică de bob şi cea de coborâre, Patscherkofel. Deşi lungă şi frumoasă, aceasta este unica de la Igls.
Pentru a schia la Nordkette luăm telecabina chiar din Innsbruck, apoi cu un telescaun urcăm chiar pe creasta cu colţii de calcar din nordul oraşului. Aici avem posibilitatea să parcurgem o Via Ferrata (traseu de alpinism asigurat cu trepte şi cabluri) sau să schiem offpiste într-un peisaj deosebit. Este faţă sudică, aşa că atenţie la zăpadă.
Pentru avansaţi, la Axamer Lizum, este pârtia olimpică de slalom uriaş pe care a triumfat Ingemar Stenmark. O pârtie lungă, abruptă şi foarte frumoasă. În rest există posibilităţi de offpiste prin pădure pe versantul opus.
Gheţarul Stubai este unul dintre cei mai frumoşi gheţari schiabili ai Austriei. Există câteva pârtii negre, scurte dar bătute de ratrac, o pârtie neagră cu hopuri uriaşe, posibiltăţi de schi offpiste şi un intinerar de schi până la staţia de jos ce aduce cu Valea Doamnei din Făgăraş.
Skipasul valabil pentru toate cele 7 staţiuni costă 33 Euro pe zi. Atenţie: schipasul pentru gheţar este mai scump decât cel pentru toată regiunea. Dacă locuiţi în zona Innsbruck aveţi o reducere la schipas, la fel şi dacă luaţi pe mai multe zile.
Staţiunile nu sunt interconectate. Uneori distanţele sunt mari, dar există skibus între toate. Se schiază de la 575 la 3210 m, suprafaţa schiabilă are 126 h, din care jumatate pârtii roşii şi 30% pârtii negre. Sunt 115 mijloace de transport pe cablu cu o capacitate totală de 620 000 pers./oră.

Kitzbuhel este perla Tirolului, poate cea mai cunoscută staţiune de schi din lume datorită coborârii de pe pârtia Streif. Oraşul este cochet, cu magazine scumpe şi un complex de băi termale. Domeniul schiabil uriaş (700 – 2000 m, lungimea totală a pârtiilor: 164 km din care 43% albastre sau verzi şi 42% pârtii roşii) nu are de fapt prea multe variante. Pârtia de coborâre este într-adevăr impresionantă, dar este bătută de ratrac doar 2 săptămâni pe an, în rest este o înşiruire de feţe abrupte cu hopuri şi lungi zone plate. În spatele Streif-ului este un versant cu 3 pârtii negre, agreabile, bătute cu ratracul. Pe versantul de vis-a-vis (vezi foto de la inceputul articolului) mai sunt cateva partii negre interesante. În rest doar pârtii uşurele, prin pădure. De încercat, dacă vremea este frumoasă, turul Safari care trece prin 60% din domeniul schiabil.

Pe versantul sudic al vf. Zug, aflat pe granita dintre Germania si Austria, se află o serie de staţiuni mici dar foarte plăcute: Leermos, Berwang, Ehrwald.
Leermos, una dintre cele mai cunoscute, are acces la telecabina spre gheţarul Zugspitze, aflat pe partea germană. Se poate schia astfel între 1000 şi 2830 m. Pe partea opusă a muntelui se poate schia în renumita staţiune Garmisch Partenkirchen.

Zillertal Arena cuprinde o serie de staţiuni de pe valea Ziller: Fugen, Hochfungen, Kaltenbach, Zell am Ziller, Gerlos, Wald-Konigsleiten, Hippach/Schwendau, Mayrhofen, Finkenberg şi Tux, alături de gheţarul Hintertux. Sunt 154 de km de pârtie neinterconectaţi, 70% pârtie roşie, 20% albastră, cu înălţimea maximă 2408 m, numai în afara gheţarului.
Gheţarul este unul dintre cei mai mari si mai frumosi ai Austriei, cu 76 de km de pârtie (18 albastru şi 42 roşu). Înălţimea maximă: 3250 m. Se schiaza practic pe toate fetele vf. Oplerer, inclusiv pe partea sudica (sic!). Aici se antreneaza toamna mai toate echipele mari de schi, existand peste 100 de culoare bine intretinute de antrenament.

Pe valea Oetz sunt nu mai puţin de 3 gheţari schiabili: Obergurgl - Hochgurgl Rettenbach şi Tiefenbach. Ultimii doi sunt uniţi printr-un tunel prin care se trece pe schiuri, deasupra staţiuni Sölden, unde are loc an de an prologul Cupei Mondiale. Se schiază de la 1377 m până la 3255 m, sunt 140 km pârtii (51% roşie, 30% albastră).
O tura de freeride este coborarea din varful Rettenbach, pe partea vestica, pana la Pitztal.
Daca va place apreschiul atunci aici este locul potrivit. Nu de putine ori ziua de schi se termina in bar, de unde pleci direct pe partie. Viaţa de noapte face din această una dintre cele mai scumpe şi mai căutate din Austria.
Obergurgl – Hochgurgl este ultimul gheţar înainte de a trece pasul Oetz în Italia. Sunt ceva mai puţini km de pârtie decât la Solden, dar staţiunea este mai înaltă şi condiţiile de zăpadă sunt excelente.
Între cei 3 gheţari, la poalele vf. Wildspitze (3774m), se află micuţa staţiune Vent (1900 – 2680m). Nu are decât 1 telescaun şi 3 teleschiuri, dar merită să vă abateţi pe aici dacă petreceţi o săptămână la Soelden. Un paradis pentru schiul de tură!

Un gheţar micuţ dar foarte frumos este la Pitztal. Sunt doar 3 teleschiuri, o cabină, un funicular şi un scaun, se schiază însă foarte sus pentru Austria, până la 3440 m. Sunt 35 km de pârtie din care 10 albastră şi 20 roşie. Aici este un funpark renumit cu 2 halfpipe-uri şi o un traseu de bordercross.

Ischgl este un spatiu schiabil transfrontalier si un nume între staţiunile Alpilor.. Aici există un faimos funpark unde s-au ţinut Mondialele de Snowboard. Sunt nu mai puţin de 12 kickere pentru toate nivelurile, un halfpipe, un quarterpipe, 4 rail-uri, un waveride, un fanbox, 2 trasee pentru bordercross şi skiercross, kindercross pentru copii, cu snake, waves şi jump-uri.
O experienta interesanta o reprezinta coborarea pana in Elvetia, la Samnaum, pe o partie rosie, lunga si fara lume. Samnaum este o statiune DutyFree, in care te simti ca intr-un aeroport international aflat insa in creierul muntilor. Intoarcerea in Austria se face cu o cabina cu doua punti, apoi se ia un telescaun lung care te urca pana intr-un pas de 2800 m, unde un vames se uita lung la tine.
Pe aceeasi vale se schiaza la See si la Kapl, unde gasim aceleasi conditii bune de zapada dar mai putina lume, si Galtur. Aici a avut loc o avalansa devastatoare pe care o tot vedem intr-un reportaj la National Geographic. Este o statiune atipica pentru Austria si mai ales pentru valea Ischgl. Se schiaza printre jnepeni si printre bolovani. De aici incepe un traseu interesant pe schiuri de tura pana sub varful Silvretta, cu intoarcere prin Montafon printr-un tunel sapat pentru o hidrocentrala.

La graniţa cu Elveţia se află gheţarul Kaunertal. Se schiază până la 3160m, sunt 46 km de pârtii, din care 23 albastre şi 15 roşii. Aceasta este o alta zona de antrenament preferata de schiorii de Cupa Mondiala. Pentru copii există unul dintre cele mai bune skikindergarten din Austria.

Nauders este o altă staţiune unde se simte aerul elveţian. Aflată în pasul Reschen, pe graniţa cu Italia şi Elveţia, este o staţiune transfrontalieră. Se schiază de la 1400 m la 2850 m, sunt 112 km de pârtii, 46 roşii şi 42 albastre.

La intrarea în Vorarlberg se află St.Anton. O staţiune cosmopolita, cu 440 km de pârtie (25% negru, 50% roşu) ceea ce reprezinta unul dintre cele mai mari spaţii schiabile austriece ce cuprinde nu mai puţin de 6 staţiuni: St.Anton, Stuben, St.Christoph, St.Jakob, Lech şi Zurs.
Gazdă a Campionatelor Mondiale ediţia 2001, se mândreşte de asemenea pentru că aici s-a născut schiul alpin. Este o staţiune mai scumpă decât un gheţar.
Îţi trebuie o săptămână să vezi toate cotloanele spaţiului schiabil. Pentru avansaţi şi pentru freerideri există telecabina de pe vf. Valluga (2811 m) şi mai ales telecabina de pe fersantul estic din Lech. Versantul Rendl este de încercat mai ales după o ninsoare abundentă.
Nu uitaţi să testaţi pârtiile Campionatelor Mondiale şi pârtia Kandahar, pe care au avut loc primele concursuri la începutul secolului trecut. Aici este una dintre cele mai frumoase pârtii negre bătute, Kandahar Galzig. Este abruptă, bătută şi lată cât un munte.
Pentru exploratori, circuitul celor 7 statiuni este un must. Se poate face intr-o zi muncind din greu. Anual, pe acest traseu are loc un concurs la care iau parte nume mari ale schiului mondial.

O menţiune specială pentru Tirolul de Sud. Capitala Lienz este un cunoscut centru al sporturilor de iarnă iar în apropiere se află Dolomiţii, perla Alpilor de Est. Aici sunt o duzină de staţiuni micuţe, mai puţin cunoscute, însă însorite, ieftine şi mai puţin aglomerate: Sillian, Matrei, Iselsberg, Villgraten.

Vorarlberg
Vorarlberg este bucata prin care Austria se lipeşte de Elveţia. Aici sunt 50 de staţiuni, printre care Lech şi Zurs de lângă St.Anton, valea Montafon, Gregenzwald şi Kleinwalsertal.

Valea Montafon, dominată de vf. Piz Buin (3312 m) situat pe graniţa elveţiană, este renumită pentru că aici a trăit o perioadă Ernest Hemingway. Sunt 10 staţiuni începând de la St.Anton: Vandans (650m), Bartholomäberg (1100m), Schruns (700m), Tschagguns (700m), Silbertal (890m), St.Gallenkirch (900m), Gargellen (1430m), Gortipohl (900m), Gaschurn (1000 m) şi Partenen (1.050 m). Sunt 209 km de pârtie care nu sunt interconectaţi şi 65 de cabine sau gondole.

Unde schiem in Austria? - partea 2

2009-07-09T20:19:00.005+03:00

Salzburgerland

Această regiune se află in centrul Austriei, la sud de Salzburg. Aici sunt 48 de statiuni printre care spaţiile schiabile Salzburger Sportwelt Amade, Europa sportregion şi Saalbach Hinterglemm.

Salzburger Sportwelt Amade - parte a imensului spaţiu Amade, cuprinde staţiunile Flachau, Altenmark Zauchensee şi văile Grosartal şi Gastein.
Cele 2 văi, Grosartal şi Gastein, sunt unite între ele prin mijloace de transport pe cablu. Nu uitaţi să mergeţi pentru o zi la ski în valea Gastein. Merită. Aici puteţi să schiaţi şi apoi să faceţi o baie în bazinele exterioare cu apă caldă de la Bad Gastein, apoi să pierdeţi ceva bani la cumpărături sau la cazino. Sunt 4 staţiuni: Sportgastein, Stubnerkogel, Badgastein şi Dorfgastein şi se schiază între 830 şi 2680 m. Cea mai inalta este Sportgastein. Aici zapada este de calitate buna chiar si in anii secetosi.

Un alt mare spaţiu schiabil este Europa Sportregion. Cuprinde renumita staţiune Zell am See şi o alta mai mică, aflată în apropiere, Kaprun. Din Kaprun se pleacă spre gheţarul Kitzsteinhorn şi spre două alte regiuni: Skigebiet Maiskogel şi Skigebiet Schmittenhöhe. Sunt 130 km de pârtii dintre care aproape jumatate sunt pârtii albastre (uşoare). Sunt 31 teleschiuri, 15 telescaune, 7 gondole/telecabine şi 4 funiculare.
Pentru avansaţi, la Zell am See există 2 pârtii negre, de coborâre, pe care s-au desfăşurat concursuri de Cupa Mondială deceniile trecute. Sunt lungi şi frumoase, prin pădure.
Pentru cei ce iubesc freeride-ul, exista cateva trasee prin padure (nu stiu cat de legale) si, evident, gheţarul. Atenţie însă la vremea rea şi la avalanşe. În 1999 au murit 9 turişti într-o avalanşă, iar funicalurul a luat foc facând sute de victime. Cateva sezoane dupa catastrofa ghetarul a fost inchis vara. Un traseu pe care am tot incercat sa il cobor este de pe ghetar prin stanga pana in vale. Din lipsa de timp sau de zapada nu am reusit niciodata, insa pare interesant.
Oricum locul mi se pare cam morbid, poate din cauza celor 2 accidente.
Pe de alta parte Zell am See este o statiune cocheta, pe malul lacului. Magazinele, restaurantele, discotecile si barurile noapte ar putea face obiectul exclusiv al unui sejur.

A treia mare regiune schiabilă este Saalbach Hinterglemm Skicircus. Campionatele Mondiale din 1991 s-au desfasurat aici.
Situata in apropiere de Zell am See, regiunea nu are posibilităţi prea “înalte”, schiinduse doar între 1000 şi 2100 m. Interesaţi-vă de starea zăpezii înainte de a merge.

Kaernten

Regiunea Kaernten, cunoscută şi sub numele de Carinthia, se află pe versantul sudic al Alpilor austrieci. Aici sunt 20 de staţiuni împărţite în 10 regiuni schiabile, din care cele mai sonore sunt: Sonnenalpe Nassfeld, Bad Kleinkirchheim, gheţarul Mölltal şi Heiligenblut.
Deşi mai puţin cunoscute, reprezintă o soluţie viabilă luând în consideraţie preţul ceva mai mic, lipsa aglomeraţiei din marile staţiuni şi, nu în ultimul rând, numărul mai mare de zile însorite. Atenţie însă la zăpadă!

Probabil cea mai cunoscută staţiune este Bad Kleinkirchheim, oraşul lui Franz Klammer. Staţiune termală şi gazdă a Cupei Mondiale, logo-ul la Bad Kleinkirchheim este “from the slopes to the spas”. Aici se găsesc două complexe termale ultramoderne, 90 km de pârtii din care 85% acoperite de zăpadă artificiale (aici zăpada este o problemă!) deservite de 26 mijloace de transport.

Singurul gheţar al Carinthiei este Mölltalergletscher. Este situat în parcul naţional Hohe Tauern, nu departe de vf. Grossglockner (3798 m), cel mai înalt din Austria.
Aici s-a început în anii ’70 construcţia unei staţiuni lângă lacul WeiBsee. S-a construit un telescaun, apoi ecologiştii au intervenit, blocând lucrările.
Acum a rămas doar acel telescaun, o gondola şi câteva teleschiuri. Pentru a ajunge din statiunea Flattach la partii, folosim cel mai lung funicular civil din lume, care urcă 1600 m în 8 minute.
O staţiune deschis tot timpul anului cu multă zăpadă şi fără aglomeraţie, ideală pentru cei care iubesc natura.

O altă staţiune surprinzătoare este Heiligenblut - Grossglockner. Situată pe faţa sudică a uriaşului austriac (3798m), beneficiază de pârtii însorite şi, datorită înălţimii, pline cu zăpadă. Se schiază până la 2912m, sunt 55 km de pârtie din care 40 medii.

Alte staţiuni / spaţii schiabile în zonă: Ankogell – Mallnitz, Katschberg, Lieser – Maltal / Schidorado Innerkrems, Millstatter – Goldeck, Villach şi Worthersee.

Unde schiem in Austria? - partea 1

2009-07-09T19:57:00.003+03:00

In urma cu vreo 6 ani, pe cand aparea primul numar din Knox, am scris un articol despre partiile de schi din Austria. Se intitula "Unde mergem în Austria la ski?"
In ultimul timp am primit o multime de intrebari legate de acest subiect. Se ;pare ca din ce in ce mai multi vor sa incerce experienta austriaca. Am incercat sa republic articolul "Unde mergem în Austria la ski?" pe derdelus, chiar am postat o prima parte, insa colaborarea cu cei de acolo nu s-a concretizat. Desi este vara sunt unii care intreaba in continuare unde sa mearga la schi in Austria. Asa ca m-am gandit sa postez articolul aici.
Inainte de toate tin sa spun ca Austria este un loc excelent pentru schi (in mod special pentru initiere). Nu este insa destinatia mea favorita. Am avut sansa sa cutreier partiile din Austria mai mult decat oricare alte partii cu exceptia celor din Romania. Obiectivul acestui articol este sa inspire pe cei care vor sa mearga la schi in Austria si nu stiu ce sgtatiune sa aleaga.

Unde mergem în Austria la ski?

Austria este patria skiului. Cine nu a auzit de Kitzbuhel sau Flachau, de Herman Maier sau Atomic? Aici totul respira prin ski si la tot pasul vedem munţi si pârtii. Într-un cuvânt, Austria e locul ideal pentru a ne petrece vacanţa la ski.
E bine de ştiut însă că toate acestea nu reprezintă o garanţie pentru un concediu de vis pe schiuri. Există şi aici staţiuni sărace în pârtii gen Pârâul Rece sau staţiuni în care zăpada artificiala este doar pentru începători.
Primul lucru pe care trebuie să îl facem inainte de a merge la schi în Austria este să decidem cat mai exact ce dorim. Nu e neaparat usor. Trebuie să alegem între: a schia cât mai ieftin, cât mai mult, cât mai variat, în cât mai multe locuri, off-piste, pe pârtii negre, pur şi simplu să ne simţim cât mai bine, sau toate acestea la un loc. De asemenea putem alege sa mergem numai într-o anumită perioadă sau numai în anumită zonă. Destinaţia trebuie aleasă in funcţie de toate aceste considerente. Sfatul nostru este să ma contactaţi. Voi incerca să vă ajut.

Lucruri de care e bine să ţinem cont

Ca idee generală, în Austria există o legătură directă între preţ şi ceea ce oferă staţiunea: pârtii de calitate, renume, schi de altitudine… Luaţi acest lucru în calcul înainte de a decide unde mergeţi.
Cumpăraţi-vă skipass pe o perioadă mai lungă pentru că este mai ieftin. Dezavantajul este că trebuie să rămâneţi pe aceleaşi pârtii, aşa că e bine să fie cât mai multe. Skipasul pentru gheţar este sensibil mai scump. Copiii au reducere cam 35-40% iar în extrasezon preţul e mai mic cu aprox. 10-15%.
În staţiunile normale sezonul începe pe 01.12 şi se termină în 01.04. Reducere maximă este până în 20.12 şi după 10.03, iar, în unele locuri, între 05.01 - 23.01 este o altă perioadă de reducere.
Sunt 7 regiuni unde se poate merge la schi în Austria. Cu cât mergem mai spre Elveţia (mai spre vest), cu atât ieşim din pădure, munţii se înalţă, apar gheţarii şi schiul e mai alpin în adevăratul sens al cuvântului.
Schiul pe gheţar prezintă marele avantaj că putem schia oricât de nedarnică ar fi iarna, ba chiar putem schia şi vara. În plus, în zilele cu soare bronzul este garantat. Programul de vară este mai scurt decât cel din sezon, până la ora 14.00. Iarna în schimb, pe gheţar condiţiile pot fi extrem de proaste – temperaturi de – 30C, vizibilitate redusă, viscol, ceaţă, etc. – aşa că e bine să ne uităm pe camerele on-line înainte de a decide să mergem sus. Gheţarul este în continuă mişcare, iar dacă panta pe care curge este mare atunci masa de gheaţă se rupe şi se formează crevase. Ca urmare spatiul schiabil este plat, pârtiile de gheţar sunt uşoare, pârtiile cu adevarat negre fiind o raritate.
În Austria, 80 % dintre pârtiile negre nu sunt bătute. O bună parte dintre acestea, dacă ar fi bătute, nu ar fi decât pârtii roşii. Multe dintre ele au hopuri uriaşe, iar zăpada este fie îngheţată, fie alternează şi pot fi pietre.
Este cert că pârtiile sunt pregătite mult mai bine ca în Romania, dar este un mit faptul că în Austria nu poti sa îţi zgârii schiurile!
Nu ezitaţi să folosiţi internetul pentru a vedea stratul de zăpadă. Nu vă bazaţi numai pe tunuri.

Niederosterreich

Singura staţiune de ski din zona este Semmering, la 60 km de Viena. Deşi a fost gazdă a Cupei Mondiale nu este o staţiune prea mare. Are doar 2 pârtii în pădure cu 300 m diferenţă de nivel (1000m – 1300m). Se poate schia în nocturnă şi există un half-pipe de 75 m. Singurele avantaje în favoarea alegerii acestei destinaţii sunt preţul scăzut şidistanţa mică, fiind cea mai apropiată staţiune de Romania, pe oricunde ai lua-o.

Oberosterreich

Există 17 staţiuni mici, dintre care cele mai cunoscute sunt: Dachstein W, Hinterstoder şi Bad Ischl (nu confundaţi cu Ischgl). Inălţimea maximă de la care se schiază este 2100m iar pârtiile sunt doar în pădure.

Steiermark

Ne apropiem de adevăraţii Alpi. Aici sunt deja peste 70 de staţiuni printre care cele din renumitul spaţiu skiabil Sportwelt Amade. Tot aici se află cel mai apropiat gheţar de Romania.

Varianta pe care o recomand este să vă orientaţi spre Sportwelt Amade. Este un spaţiu schiabil transregional - intră şi în Salzburgerland – este format din 5 regiuni uriaşe: Schladming, Dachstein Tauern, Gastein, Hochkönig's Winterreich şi Großarltal, fiecare cu o mulţime de staţiuni. Sunt 865 km de pârtii şi 270 de mijloace de transport pe cablu, se schiază între 800 - 2700 m.
Atenţie însă cu aglomeraţia: în weekend sau de sărbători toată Viena este aici.
Cel mai bun loc de cazare pentru a acoperi întreaga zonă este undeva între Schladming şi Flachau. Puteţi alege între cazare la pensiune (preţ: 10 – 20 Euro, cu mic dejun inclus) sau într-unul din hotelurile din Schladming.
Avantajele acestei variante sunt distanţa relativ scurtă de Romania şi marea varietate de pârtii – nouă ne-a luat mai mult de o săptămână să explorăm toate cotloanele. Dacă nu e zăpadă atunci tunurile vor acoperi cam 30% din pârtii cu zăpadă artificială. Din păcate tunurile sunt concentrate mai ales pe pârtiile uşoare sau cel mult medii.
În caz de necesitate puteţi apela la gheţarul Dachstein. Acest gheţar este mai degraba plat, aici antrenandu-se mai ales fondistii si biatlonistii. Aici nu sunt decât 2 teleschiuri şi un telescaun, 2 pârtii albastre şi una dată ca neagră dar care este roşie toată ziua, cu un zid abrupt dar foarte scurt. Dacă este vreme bună, gheţarul este un paradis pentru învăţarea schiului, cu pârtii late şi foarte uşoare. Accesul se face pe o sosea cu taxa, insa daca aveti schipass puteti trece gratis.
Pentru freerideri, faţa sudică, calcaroasă a masivului Dachstein este un paradis. Este un traseu off piste, Griesskar, care coboară prin dreapta cabinei. Se urcă un pic de la teleschiul 1, se trece prin tunel în partea sudică, apoi o potecă îngustă suspendată deasupra hăului ne conduce la Valea Griesskarr. Atenţie la condiţiile meteo. O variantă mult mai dificilă dar care face toti banii este chiar pe sub cabina. Atentie insa, la jumatatea vaii este un zid pe care, daca nu este acoperit cuzapada, se coboara pe un traseu de ViaFerrata
Revenind la Sportwelt Amade, pentru schiorii avansaţi sunt cateva puncte tari in oferta: pârtiile care au găzduit Campionatul Mondial din 1972 sau cele de Cupa Mondiale. Slalomul în nocturnă de la Schladming (27.01) care strânge peste 100.000 spectatori, slalomul şi slalomul uriaş de la Flachau (3-4.01) sau coborârea feminină de la Haus im Ennstal (31.01).
Aici se vor desfăşura cursele de schi alpin, în cazul în care oraşul Salzburg va fi desemnat gazda a J.O. 2010. (n.a. din pacate JO au ajuns in Canada, intr-un oras superb – Vancouver – dar pe un munte foarte capricios in ceea ced priveste schiul alpin.

Alte locuri de schi în Steiermark: Lachtal, Lammeralm, dar mult mai mici şi cu variante mai puţine.

Balcaniada din 2012 in Romania

2009-07-06T03:04:00.004+03:00

Deja toata lumea stie, tara nostra va organiza Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE) intre 17-22 febr 2013.
Ei bine, in urma cu o saptamana, la Istanbul, am obtinut si organizarea Campionatelor Balcanice in 2012. Se va concura la Schi Alpin, Snowboard si Schi Fond.

Zapada artificiala la Busteni si Azuga

2009-07-06T02:52:00.003+03:00

Pe 2 iulie a avut loc licitatia pentru desemnarea firmei care va monta instalatiile de zapada artificiala la Azuga. Vestile sunt bune: termenul impus de beneficiar este octombrie 2009, asa ca vom avea zapada anul acesta pe partiile Sorica si Cazacu.
Tot saptamana trecuta a avut loc si licitatia pentru executarea lucrarilor la Busteni.

Unde schiem peste vara: Zapada de 4 m in Norvegia

2009-06-18T23:18:00.006+03:00

In Alpii sunt 10 ghetari deschisi la aceasta ora. In Franta s-au redeschis saptamana trecuta partiile de la Les 2 Alpes si Tignes.
Austria are cea mai bogata oferta cu 4 ghetari deschisi din cei 7 iar in Italia se schiaza pe 3 ghetari dupa ce Val Senales s-a redeschis weekendul trecut. Ceilalti 2 ghetari italieni sunt Soldau din Passo Stelvio si Presana in Passo Tonale.
In Elvetia doar la Zermatt se poate schia.

In Scandinavia sunt 3 ghetari deschisi: Stryn, Galdhoppigen si Folgefonn. Ultima, o statiune norvegiana cu altitudine maxima de 1400 m, detine si recordul de zapada la aceasta ora: 4 m!

Daniel Albrecht se intoarce

2009-06-14T22:46:00.008+03:00

Kitzbuhel, ianuarie 2009. La antrenamentele de la cea mai tare cursa de coboarare a lumii, Dani Albrecht, unul dintre liderii Cupei Mondiale, cade la 140 km/h. In tribune se face liniste absoluta. Dani ramane intins pe partie intr-o pozitie nenaturala. Apoi pe partie apar medicii...
Restul il stiti. Dani a zacut in coma vreo 3 saptamani, la capatul carora arata ca o leguma.
La fel ca pe multi altii, acest accident m-a impresionat. Am fost intrebat de multa lume despre starea lui de sanatate.
Ei, iata ca vestile sunt bune dinspre Elvetia.
Dupa 18 saptamani de spital, Dani a avut o scurta perioada de recuperare in Mallorca. Saptamana trecuta s-a urcat deja pe schiuri. Intr-un training camp pe ghetarul de la Kaunertal, alaturi de Sandro Viletta, Marc Gini si talentatul Beat Feuz, a reusit niste timpi uimitori prin progresul de la o zi la alta. Noii antrenori ai elvetienilor, Sepp Brunner si Jörg Rothen, au fost incantati: "Dani merge mai repede de la o mansa la alta."
“Pentru mine este un miracol." a recunoscut si Dani. Pana acum am progresat de la o zi la alta. Dar sunt suficient de realist pentru a-mi da seama ca in scurt timp lucrurile se vor schimba, poate chiar voi regresa."
Cu toate acestea planul este ca Dani sa revina in 2 ani. Nimeni nu stie daca va reveni la JO de la Vancouver. Ba chiar Hans Spring, doctorul lotului Elvetiei, nu este sigur daca Dani va mai concura vreodata: "Avem un plan special pentru revenirea lui Dani. Deocamdata monitorizam cu atentie recuperarea sa. Daca va reveni sau nu in Cupa Mondiala nu putem spune pentru moment."
Saptamana aceasta Dani se va antrena cu Tom Jäger in statiunea Parpan.
Hai Dani!

DVD "CUPA MALINULUI 2009"

2009-06-12T12:15:00.004+03:00

Ati vazut DVDul "CUPA MALINULUI 2009"? Cum vi s-a parut? Completati va rog formularul acesta.
Parerea Dvs. ne ajuta sa fim mai aproape de ce se asteapta de la noi.

Feedback CUPA MALINULUI 2009

2009-06-12T11:57:00.003+03:00

94% dintre repondenti doresc sa participe anul viitor, iar 6% au raspuns ca nu stiu.

Concursul a lasat o impresie buna:

- 19% dintre repondenti au acordat nota 5/5,

- 50% - 4/5 si

- 31 % - 3/5.

Cei mai multi (87%) au apreciat locul unde se desfasoara concursul, 57% comunicarea informatiilor legate de concurs si 53% arbitrii.

Au mai fost apreciate, in ordine, aportul salvamontului, organizatorul, premiile / sponsorii, drumul de retragere de pe vale si mesajul concursului.

Cel mai putin apreciate au fost, in ordine, comentariile aparute pe alte bloguri, imaginea / mediatizarea concursului si perioada de desfasurare

In ceea ce priveste intrebarea legata de posibile imbunatatiri aduse concursului, 39% au selectat imaginea / mediatizarea concursului si perioada de desfasurare, in timp ce doar 6% ar dori sa se schimbe organizatorul, arbitrii sau locul de desfasurare.

A mai fost apreciata colegialitatea dintre participanti si faptul ca acest concurs strange comunitatea de frerideri.

Printre lucrurile negative au fost mentionate obligativitatea castii de protectie, comentariile de pe alte bloguri si faptul ca nu a existat o intelegere cu primaria Busteni pentru urcarea pe gratis a concurentilor.

S-au facut mai multe sugestii, de care o sa tinem cont in organizarea editiei de anul viitor.

Va multumesc tuturor celor care ati binevoit sa raspundeti la sondaj. Comentariile voastre ma ajuta sa aflu daca si cum sa merg mai departe.

Cat de curand va voi spune si povesta mea despre CUPA MALINULUI.

Pana atunci sa ne auzim cu bine.

Si luati aminte: inca este zapada pe Malin.

Karen Ruby la capat de drum

2009-06-05T01:15:00.003+03:00

Vineri, 29 mai, s-a stins din viata Karen Ruby. A cazut dintr-un traseu de alpinism langa Chamonix. Cu 2 medalii olimpice de aur, 6 titluri de campioana mondiala si de 67 de ori invingatoare in Cupa Mondiala, Karen este cea mai titrata sportiva din snowboardul mondial. Ea este prima campioana olimpica de snowboard, titlu obtinut la Nagano 1998, editia la care s-a introdus snowboardul ca proba olimpica. Lumea acestui sport va fi mai saraca de acum.

Film CUPA MALINULUI 2009

2009-06-04T18:26:00.000+03:00

A iesit Filmul concursului! Contine poze cu toti concurentii si imagini filmate cu toate evolutiile. Pentru achizitionarea DVD-ul trimite-ti mail aici.

CUPA MALINULUI - Formular de Feedback

2009-05-23T18:10:00.004+03:00

Feedback-ul Dvs. este foarte important pentru noi. Pentru a putea imbunatati concursul CUPA MALINULUI, va rugam sa completati acest formular de feedback.

Tragedie la un pas de Malin

2009-05-23T01:55:00.004+03:00

In urma cu o zi a avut loc un accident la schi pe Valea Priponului (cea care pleaca din acelasi punct cu Malinul, in directia opusa). In urma accidentului s-a stins dl. Radu Radulescu, nea Radu cum il stiau mai toti cei care schiaza pe vai. S-a mutat la pensie in Busteni pentru a fi mai aproape de munte si batea zi de zi muntele, vara pe poteci iar iarna pe schi de tura. Cunoastea Baiului ca in palma si era foarte precaut. Nu merg cu Bubulu "ca e prea mare pericol de avalanse pe unde merg ei" obisnuia sa zica. A cazut de pe o brana la capatul vaii.
Sa-i fie Dumnezeu aproape.

Incotro ne indreptam?

2009-05-23T01:12:00.007+03:00

A trecut CUPA MALINULUI 2009, sa revenim la tema acestui blog.

Schimbari
Pentru inceput, iata cateva schimbari de antrenori anuntate de diferite federatii. Unele sunt de-a dreptul surprinzatoare tinand cont ca suntem la un pas de JO.

SUA: De la Bode la Coen
Jesse HUNT, seful antrenorilor de schi alpin, si-a dat demisia. El va fi director general la Park City Ski Education Foundation si va raspunde de noile facilitati despre care Julia Mancuso a spus ca nu se compara cu nimic din ce a avut pana acum. Hunt este pe aceasta pozitie din 1993 si se poate lauda ca sub mandatul sau americanii au obtinut 18 medalii la Campionatele Mondiale inclusiv cele ale lui Bode Miller. O pierdere si mai grea este cea a antrenorului Greg Needell (foto), care s-a retras dupa 7 ani in care i-a antrenat pe Daron Rahlves, Bode Miller sau Ted Ligety. In opinia mea este unul dintre cei mai buni antrenori ai lumii. S-a retras pentru ca i-a ajuns cat a stat departe de familie si doreste sa il antreneze pe Coen, fiul sau de 11 ani. Cupa Mondiala mai pierde un om de valoare... noi castigam un exemplu. Daca cei mai valororsi prefera sa plece din schiul de mare perfomanta, incotro ne indreptam?

Elvetia: Solutia Ante Kostelic?
Schimbare de antrenor intre Elvetia si Franta. Patrice Morisod, antrenorul pe probele de viteza masculine (Didier Cuche & Defago, Albrecht &co) va antrena de acum coboratorii francezi. Cel care il va inlocui este Mauro Pini (antrenorul personal al Larei Gut, care a mai lucrat si cu Maria Jose' Rienda-Contreras). Si uite asa ajunge Laura Gut sa se antreneze din nou cu tatal sau Pauli, precum Janica si Jivica Kostelic.

Franta: Antrenorul lui JB Grange pleaca
Revenim in Franta, unde Jacques Theolier, cel care a facut minuni cu Lizeroux si mai ales JB Grange, va fi antrenorul echipei de slalom de Cupa Mondiala & Cupa Europei a Italiei. Locul sau va luat de Frederic Perrin. Incet, incet isi face loc si JP Vidal, fostul campion olimpic, intre antrenorii Frantei.

Austria: Lucrurile nu sunt roz
Dupa rezultatele mai putin stralucite din ultimul sezon, 17 antrenori au fost schimbati de catre federatia austriaca. Christian Hoflehner a revenit la carma lotului A de slalom masculin. Andreas Evers si Walter Hlebayna (fost antrenor al germanilor) vor fi antrenori secunzi ai lotului A de coborare masculin.

Germania: Intre ambitii si probleme
Cum GPK 2011 se apropie cu pasi repezi, nemtii au ambitii mari. Problemele insa nu inceteaza sa roada loturile dupa accidentul lui Christian Scholz, antrenorul principal. Locul lui Walter Hlebayna la probele de viteza a fost preluat de Thomas Aschauer, iar Karlheinz Waibel este noul sef al antrenorilor, in locul lui Christian Scholz. Nici la probele tehnice situatia nu este roz: Mario Weinhandl a plecat si nu a fost desemnat inca niciun inlocuitor.

In Nord
In Suedia, Thomas Stauffer este de acum antrenor doar al echipei masculine. Fosta sa pozitie de sef al antrenorilor a fost preluata de Anders Sundqvist - un suedez. Hans Ottosson, antrenorul fetelor, a fost devansat de la lotul A la lotul B, locul sau fiind preluat de Ulf Emilsson, un specialist al probelor de viteza.
Noul antrenor al norvegiencelor este Svein Erik Owesen. La baieti nicio schimbare, Marius Arnesen ramanand pe pozitie.

Deci...incotro ne indreptam?
Sa vedem ce o sa iasa din toate aceste schimbari. Cred ca multe au fost declansate de criza, mai ales in State. Dar trebuie sa remarc o repozitionare a valorilor. Banul nu mai este rege, sunt alte lucruri mai importante.

La Slovaci se poate
La final nu pot sa nu remarc si o altfel de schimbare. Jana Gantnerová-Šoltýsová, o fosta schioare valoroasa (locul 5 la JO Saraievo '84 si locul 1 la CM la Zauchensee 1981) este noul Presedinte al Federatiei Slovace de Schi. Ea il inlocuieste pe Igor Rattaj si, sunt convins, va conduce destinele schiului slovac tinand cont in primul rand de schiori.
Iata ca la slovaci se poate si schimbare si aducerea unui sportiv in fruntea federatiei.

La noi
La noi ... alegerile la federatie au avut loc in 28 aprilie. A fost cate un singur candidat pentru toate posturile importante - presedinte, vicepresedinte, etc (as vrea sa va raspund de ce, dar nu stiu...), s-a votat deschis (cine este pentru mana sus, cine este impotriva, cine se abtine - ales in unanimitate ...). Asa ca il avem presedinte pentru inca 4 ani tot pe dl. Dan Mihoc, CM la BP Romania, al carui trecut sportiv mi-e necunoscut (in cautarea mea pe Google nu am gasit decat mentiunea aceasta). S-a vorbit putin. Am observat o singura interventie curajoasa din partea dl. Constatin Pata (AJSB) Suceava daca nu ma insel (sper sa mai fie acolo si dupa aceasta interventie). Propunerea dansului ca la sedintele Biroului Federal sa fie invitat cate un membru afiliat a fost rapid subminata de catre dl.Presedinte acompaniat de dl.Florin Pelin.
Deci...incotro ne indreptam?
Cred ca trebuie sa mai asteptam pentru primul campion mondial din Romania.

PS. Tocmai am aflat ca Edit Miklos alearga inca sa isi recupereze de la Federatie banii cheltuiti cu antrenorul sau. Din cate stiu si Dragos Staicu, de asemenea calificat la JO, avea cam aceleasi probleme. Si credeti ca avem multi schiori calificatila JO?

Film de la CUPA MALINULUI 2009

2009-05-23T00:30:00.006+03:00

Cineva de la skivirus m-a intrebat astazi de evolutiile de la Malin. Materialul brut este acum la montat, insa am selectat evolutia lui Dodo (loc I, snowboard) pentru ca mi se pare cea mai faina linie.

Toate celelalte evolutii vor fi pe DVDul concursului.

Poze CUPA MALINULUI 2009

2009-05-21T23:22:00.002+03:00

Aici puteti gasi 75 dintre cele mai reprezentative poze facute de Mihai Irimescu la CUPA MALINULUI 2009.
Pe DVDul concursului care urmeaza sa apara la inceputul lunii iunie, vor fi puse toate pozele de la CUPA MALINULUI 2009.
Daca aveti imagini filmate sau poze de la acest eveniment si doriti sa fie incluse in DVDul concursului, va rog trimiteti mail aici.

Rezultate CUPA MALINULUI 2009

2009-05-20T00:43:00.008+03:00

Dragi Prieteni

Am urcat rezultatele de la CUPA MALINULUI 2009 aici.

Daca aveti un comentariu despre concurs, o impresie pe care vreti sa o impartasiti, va rog sa o spuneti aici.

Filmul concursului este in lucru. Va cuprinde imagini filmate & poze cu toate evolutiile precum si de la premiere. Filmarile au fost facute cu 3 camere din 3 unghiuri diferite: din zona arbitrilor, de la start si de la baza stancilor.

Pana atunci iata cateva imagini primite de la Mihai Irimescu:
Rider's meeting

CUPA MALINULUI 2009 - Premiantii

2009-05-19T02:35:00.004+03:00

Iata si podiumurile la cele 4 categorii:

Schi masculin:

Mihai Ţîrea
Laszlo Gebefugi
Garbis Kehaian

Schi feminin:

Diana Chiuzbaian
Andreea Biro
Emma Ersek

Snowboard masculin:

Dodo Gabor
Costin Becheanu
Vlăduţ Voinescu

Snowboard feminin:
1. Sonia Nicolau
2. Paula Şeicaru
3. Nicole Schaerer

CUPA MALINULUI 2009 s-a incheiat.

2009-05-19T02:33:00.003+03:00

CUPA MALINULUI 2009 s-a incheiat. Multumim sponsorilor Horsefeathers, Sunset Villas si Movement, arbitrilor Ion Trandafir, Mihai Staicu, Alex, Sorin, Florin Mija, Bogdan, Ciprian si Andrei, tuturor celor care m-au ajutat intr-un fel sau altul: Cami (Face Communication Consulting), Cristina, Vladut, Ioana Trandafir, Doru, Alex Dobrescu, nu in ultimul rand lui Vio, care a ales sa concureze dar care m-a ajutat foarte mult fara sa stie. Remarc in mod special entuziasmul cu care toti acestia au venit alaturi de mine in acest vechi proiect, visat intr-o noapte in 1997, entuziasm care m-a molipsit si fara de care nu ar fi fost posibila continuarea traditiei. Multumiri si celor de la Teleferic Prahova SA care au muncit intr-un ritm deosebit pentru ca telecabina sa functioneze. Sa ne vedem cu bine la CUPA MALINULUI 2010.

Valea Malinului la inceput de Mai - partea a IIIa

2009-05-04T11:12:00.003+03:00

Am schiat pana la Hornul Pamantos. Chiar si saritoarea cu Bolovan am coborat-o pe schiuri. Bill si-a protejat schiurile sale Black Diamond si le-a scos pe ultima parte.

Am reusit sa mai punem schiurile pe valcelul ce coboara in Poiana Costilei.
Ajunsi jos, Cami ne-a facut o surpriza si ne astepta deja la Gura Diham. Am mai facut cateva poze la vale si am decis ca a fost o zi minunata.

Valea Malinului la inceput de Mai - partea a IIa

2009-05-04T10:50:00.005+03:00

La iesirea din canion aparusera cateva rimaie, acum acoperite de zapada proaspata. Aratau ca niste guri stirbe cascate in asteptarea soarelui.

Am trecut de intersectia cu Scorusul, apoi am continuat pe canionul de jos. Poiana Malinului era plina ochi de zapada.

Valea Malinului la inceput de Mai

2009-05-04T02:07:00.007+03:00

Duminica, 3 mai, am plecat spre Malin sa vad cum stam cu zapada. L-am luat si pe Bill, australianul care a transformat CUPA MALINULUI intr-un concurs international. Cum cabina de la Busteni nu functioneaza inca ("o chestiune de zile pana sa mearga" au spus cei de la cabina) am urcat prin Sinaia la Cota 2000. Sus ne-am intalnit cu inca 3 borderi care vroiau sa coboare Priponul.
Cum am iesit din cabina ne-am pierdut in ceata. In plus batea un vanticel de vreo 20 m/s taman din Nord, acolo unde trebuia sa ne indreptam. Asa ca am luat snowmobilul. TaxiMalin este destul de scump, 150 Ron, dar face toti banii. Eu m-am "sacrificat" si am stat la saula... si cred ca am fost cel mai castigat. De la 2000 la Releul Costila cred ca sunt cam 10 km, pe care i-am parcurs ca la schi nautic, cu viraje pe siaj :)
Ajunsi la Costila, ceata era atat de groasa ca nu zaream urma de releu. Noroc cu busola unui baiat (o busola fancy pe o sticla de brandy :) ). Asa am aflat unde este Nordul si cam pe unde ar incepe valea. Acolo insa era o cornisa continua, si cum nu vedeai la 2 m, am decis sa asteptam. Dupa vreo 45 min de asteptare am decis sa coboram usor. Ceata s-a rasfirat dupa vreo 100 m lasand sa se vada in sfarsit Valea.
Am avut parte de un strat de vreo 15-20 cm de zapada proaspata, un pic grea sus.

Malinul inainte de CUPA MALINULUI - partea a IIa

2009-04-27T20:15:00.000+03:00

Alte poze proaspete de pe Malin sosite via Bubulu de la Catalin Pobega.

Malinul inainte de CUPA MALINULUI

2009-04-26T23:33:00.000+03:00

In asteptarea concursului din 16 mai, iata cateva imagini de astazi de pe Valea Malinului primite de la Bubulu.

Cateva cifre din CUPA MONDIALA

2009-04-17T22:45:00.000+03:00

Ca de obicei la sfarsit de sezon, este timpul statisticilor. Firma IFM Research GmbH, partenerul celor de la FIS, a facut publice cateva date interesante din Cupa Mondiala 2008/2009:

Cea mai mare audienta la transmisiile din Cupa Mondiala la Schi Alpin a fost inregistrata de ARD, cu un total de 85.ooo.ooo de telespectatori pe sezon. Estimarile au luat in calcul atat transmisiile in direct cat si reluarile.
Cea mai mare cota de piata, 50,2%, a fost inregistrata de catre ORF1 timp de 105 ore . Cu alte cuvinte, jumatate dintre austrieci s-au uitat la schi la ORF.
Cea mai vizionata cursa de Cupa Mondiala pe un singur canal a fost slalomul feminin de la Zagreb, urmarit de catre 4.760.000 telespectatori pe canalul german ZDF. Slalomul masculin de la Zagreb a fost urmarit de 4.670.000 telespectatori.

La Sarituri cu schiurile cifrele sunt uluitoare. Lider in ce priveste numarul telespectatorilor este canalul polonez TVP1 cu 260.000.000 de telespectatori. Postul de televiziune norvegian NRK detine cea mai buna cota de piata atat la Sarituri cat si la Combinata Nordica sau Schi Fond, cu 45,5% - 54,4%. Cea mai vizionata cursa a fost cea desfasurata la Garmish Partenkirchen de Anul Nou: 5.800.000 telespectatori pe canalul ARD.
Eurosport apare in acest clasament la numarul de telespectatori pe sezon la Schi Fond: 73.500.000.

In ce priveste numarul de spectatori, aproape 2.000.000 au urmarit intrecerile celor 6 discipline olimpice de sub tutela FIS. La Schi Alpin, 460.000 de persoane au urmarit intrecerile desfasurate in 28 de statiuni din 13 tari. Dintre acestia 100.000 au fost la Kitzbuhel la coborare. Recordul apartine in continuare Sariturilor cu Schiurile, cu un total de 670.000 de spectatori.

CUPA MALINULUI 2009

2009-04-16T23:49:00.000+03:00

Sâmbătă, 16 mai 2009, Teamexpert Europe organizează Concursul de Freeride “CUPA MĂLINULUI”.

Cu această ocazie organizatorii vor sustine lupta împotriva încălzirii globale.

Cei mai bravi schiori si snowboarderi sunt invitaţi să-şi arate îndemânarea pe culoare înguste, printre stâncile şi prăpăstiile din Valea Mălinului din Masivul Bucegi.

Startul se va da lângă releul Coştila, la 2490 m, iar festivitatea de premiere va avea loc la cabana Gura Diham.

Organizatorul, Teamexpert Europe, işi propune ca obiective:

- siguranţa concurenţilor

- asigurarea unor criterii de arbitraj transparente şi obiective.

Jurizarea este asigurată de arbitri cu experienţă şi sportivi participanţi la mai multe concursuri internaţionale de freeridee, care îşi propun să arbitreze obiectiv si bine argumentat.

Înscrierile se fac pe site-ul www.teamexpert.ro. Până pe 30 aprilie 2009 taxa de înscriere este redusă cu 50%.

Contact: Radu Savin, radu@teamexpert.ro, +40722302746.

Sponsori: Horsefeathers, Pensiunea Cehov, FullColor şi Face Communication Consulting.

miniTabara cu Suflet - Sinaia, 4/11.04.09, partea aIIa

2009-04-11T00:00:00.000+03:00

miniTabara cu Suflet - Sinaia 4/11.04.09

2009-04-10T23:16:00.000+03:00

miniTabara de la sfarsitul lui martie s-a mutat la inceputul lui aprilie. Valea Dorului insa a pastrat suficienta zapada.

Raducu, Pepo & Andu

Ah ce-am obosit...

...si mi-e o foame...

Mainile in fata....

La Multi Ani Edit!

2009-03-31T15:45:00.000+03:00

Astazi Edit implineste 21 ani. Am intrebat-o ce isi doreste si mi-a raspuns ca daca imi spune nu se mai implineste :). Eu cred ca undeva sus pe lista ei de prioritati este sa obtina banii necesari pt a continua ce a realizat.
Iata un articol al lui Pinguilde, fermecator si revoltator in acelasi timp:

"O iei de fund, o intorci, o scuturi si nu pica un sfant din ea. Ba daca-ar ajunge un banut din greseala pe acolo, ar fi inghitit pe loc de gura flamanda a datoriilor.
Nu stiu cum s-a intamplat asta, mintea imi umbla cu o mare incetineala prin stradania de a intelege asa ceva, dar acum, in momentul acesta stabilirea adevarului are mai putina importanta. Explicatii pot cauta si peste doua saptamani.
Maine (n.m. astazi) Edit Miklos implineste 21 de ani. Ar fi trebuit sa-si petreaca ziua in Slovenia sau Austria intrecandu-se cu alte fete in concursuri internationale. Sa-si consolideze coeficientele FIS, ca sa poata ramane in topul sportivelor primite in caravana Cupei Mondiale. Dar ii lipsesc 2500 de euro.
Nu vorbim aici de o sportiva oarecare, o campioana nationala anonima, ce trezeste zambetele ingaduitoare ale comentatorilor austrieci cu evolutia la mondiale sau jocuri olimpice. Desi chiar e campioana nationala in doua din cele trei discipline pe care federatia noastra cea saracita cumva le-a inclus in programul campionatelor nationale si vicecampioana in cea de-a treia.
Vorbim de fata care s-a clasat pentru prima data in punctele unei etape de Cupa Mondiala si de cea care cu doua locuri 18 a reusit cel mai bun rezultat romanesc din toate timpurile la campionatele mondiale in probele de super-urias si coborare. Vorbim despre fata aceea care a smuls exclamatii de admiratie la abandonul din super-combinata de la mondiale, abandon pe care a incercat sa-l evite schiind intr-un singur picior. Vorbim de fata care a sfidat conditiile inexistente si a scos performante din nimic.
Dupa ce a terminat pe locul 2 la campionatele mondiale ale politistilor, competitie la care a fost trimisa de clubul la care e legitimata, Dinamo Brasov, a sosit in tara pentru combinata originala organizata de federatie ca o anexa la campionatele nationale tinute in februarie. A castigat-o si apoi a sperat sa plece inapoi in strainatate, programul ei mai avand 3 puncte in acest sezon. Slovenia, Austria, Italia.
“Fata draga, nu mai avem bani. Te-ai plimbat destul, fa bine si baga-ti echipamentul la varat. Daca esti cuminte poate iti mai dam ceva la iarna. Daca esti cuminte si daca nu ne-om cheltui banii in procese cu antrenorul ala al tau austriac, pe care, apropo, nu l-am platit inca la zi” i-a zis o federatie senina ca cerul primaverii ce-ar putea fi, daca n-ar fi inca asa iarna. Vorbesc de anotimpurile calendaristice, nu de cele ce par sa fi imobilizat o structura birocratica careia nu-i prea mai vad rostul.
De optzeci de mii de euro are nevoie Edit intr-o iarna pentru toate cheltuielile necesare antrenamentelor si participarii in concursuri. Jumatate din aceasta suma s-a angajat sa-i plateasca federatia. Jumatate i-au strans Edit si familia de la prietenii si cunostintele ce au crezut ca talentul ei merita o sponsorizare. Au pus banut langa banut pentru un vis.
Desteptarea a venit un pic mai brusc decat se asteptau, la taraitul strident al promisiunilor neonorate. In octombrie 2008, Edit si-a tot amanat plecarea in Austria cautand bani. Finalul de sezon o gaseste exact acolo unde l-a inceput.
Meschinaria sumei ce-o impiedica sa concureze ma revolta. 2500 de fani donand cate un euro ar acoperi-o. Sunt de acord. 2500 de simpatizanti ai schiului alpin sunt greu de gasit. Reduc pretentiile, cresc suma. 250 de suporteri ai sportului romanesc donand cate 10 euro ar trimite-o la ultimele concursuri. Eu ii dau pe primii 10. Mai sunteti 249 pe undeva?
Nu-mi place solutia, dar timpul preseaza si asa, la mare disperare, nu-mi vine alta. Concursul italian, ultimul la care mai poate ajunge, se tine intre 4 si 10 aprilie. Daca aveti alte idei, le asteptam. Daca nu, puteti ajuta si raspandind apelul. Multumim."

Iata si conturile in care puteti trimite banii:
Edit Miklos
Cont RON: RO32INGB0000999900399878
Cont Euro: RO74INGB0000999900433848

Hei, dl Secretar, la coada va rog!

2009-03-29T22:02:00.000+03:00

Miercuri, pe o vreme cainoasa, s-a incheiat ultima proba a Campionatelor Nationale, cea de combinata. Inca de dimineata au fost probleme, sportivii veniti de la Brasov au stat in trafic cateva ore bune din cauza unei ninsori nebune. Unii au si renuntat (exp. Bodi&Miki Olaru, dupa cum am inteles de la dl. Dan Cristea), adaugand noi nume la lista deja mare a absentilor de marca.
Prima mansa a fost cea de slalom urias. Frumoasa si cursiva, a fost montata de catre dl. Cristi Bucur. Apoi vremea s-a stricat si a mai fost si o pana de curent care a blocat telescaunul. Unul dintre schiorii de top, Barbu Bogdan, a ramas in scaun aproape o ora, pe un vant taios. Consecinta: in mansa a doua a abandonat. Si cred ca au mai fost si altii in aceasta situatie.
Personal, in mansa a doua nu am vrut decat sa termin, sa ajung jos si sa ma incalzesc. A fost o adevarata lupta cu iarna, nicidecum cu cronometrul.
La start, prin frigul acela nesanatos, razbatea cate o informatie despre timpii si locurile obtinute de sportivi. Si din cand in cand cate un antrenor zambea fericit auzind numele sportivilor lui aflati pe podium. O mica recompensa pentru o viata dedicata schiului.
La seniori au castigat Ioan Nan si Edith Miklos. Rezultatele, atat la seniori cat si la juniori, ar trebui sa fie pe site-ul Federatiei (nu reusesc sa-l deschid).
Intre manse am schimbat cateva cuvinte cu secretarul Federatiei, dl. Gaspar, care mi-a reprosat ca "ponegresc schiorii" (!). Sincer, orice mi se poate reprosa, doar asta nu. Cu ponegrirea altii sunt responsabili.
Dupa premierea care a avut loc la Cabana Valea Dorului (nu au fost anuntate premiile sau sponsorii dar am vazut cate un pulover Vuarnet pt locurile 1 la seniori), fiind destul de tarziu (ora 17.00), toata lumea s-a indreptat catre telescaunul pornit special pentru noi. Asezati cu mic cu mare, cuminti, la coada, o aud deodata pe Edith aflata chiar in spatele meu, interpelandu-l pe dl. Gaspar care se bagase in fata: "Hei, dl secretar, la coada va rog".
Sa ne bucuram ca tinerii au valori morale si n-ar fi rau sa le urmam exemplul.

Vesti bune

2009-03-23T23:59:00.000+02:00

Cine a avut norocul sa vina astazi la Sinaia a putut schia pe gratis. In plus a putut vedea cateva dintre numele mari ale schiului romanesc din epoca de glorie, concurand pe partia din Valea Dorului la Cupa Veteranilor. Sub un cer iernatic, nu mai putin de 180 de participanti intre 20 si 90 de ani (!) au fost la startul competitiei organizata de Dl. Bogdan. Este un record de participare care face din aceasta competitie una dintre cele mai populare de pe Valea Prahovei.

Si o veste buna pentru iubitorii schiului:
Incepand de astazi, tarifele pentru abonamentele tip Skipass la Sinaia si Predeal se vor ieftini cu aprox. 30%. Iata noile preturi valabile pana la 01.06.09:

2 zile sezon: 150 lei (sambata si duminica)

2 zile extrasezon: 120 lei (de luni pana vineri)

1 zi sezon: 80 lei (sambata si duminica)

1 zi extrasezon: 60 lei (de luni pana vineri)

1/2 zi sezon: 60 lei (sambata si duminica)

1/2 zi extrasezon: 50 lei (de luni pana vineri)

... din nou la Nationale

2009-03-23T23:35:00.001+02:00

De maine reincep Campionatele Nationale in Valea Dorului. Marti va avea loc proba de Supercombinata rezervata juniorilor, iar miercuri cea a seniorilor. Ei bine, Supercombinata din Romania consta intr-o mansa de urias, urmata de una de slalom (sic!). Din pacate nu avem nicio partie de Coborare sau macar de Superurias ... asa ca am ajuns sa combinam slalomul cu uriasul.
Din nou Federatia nu s-a grabit sa comunice programul, abia vineri fiind trimisa o informare catre cluburi. Ca urmare multi dintre sportivii de valoare, aflati pe la diferite concursuri in strainatate, au zis pas. Vor participa insa probabil Ioan Nan si Edith Miklos, intorsi de curand din Suedia de la Campionatele Mondiale ale Politiei. Exista o legatura stransa intre Federatie si Clubul Dinamo la care activeaza cei doi, asa ca programarea Nationalelor in acest moment si cu o notificare asa scurta ar putea sa nu fie doar o coincidenta.
In februarie, cand s-au desfasurat celelalte probe (slalom si slalom urias), organizatorii au fost inconsecventi in privinta verificarii echipamentului (lungime schiului, radius, distanta de la talpa schiului la bocanc etc.). Sa vedem cum se vor repara aceste probleme acum.

Final de sezon in Cupa Mondiala

2009-03-16T18:25:00.000+02:00

Pana la urma Svindal a fost cel care a ridicat Globul de Cristal deasupra capului, intr-un final de sezon plin de suspans, desi cei care au participat la sondajul de pe acest blog l-au vazut doar cu sansa a treia.
Imi pare rau pentru Raich - dupa cum zicea Catalin, trebuie sa fie frustrant sa pierzi la 2 pct. Ratarea sa poate fi bulgarele de zapada care v-a declansa schimbari la varf in Federatia Austriaca. Nici la FIS apele nu sunt linistite, Sarah Lewis vorbind deja de debarcarea lui Hujara.
Imi pare bine pentru Svindal, pentru comeback-ul sau. La Kitzbuhel anul trecut era doar o umbra, un batranel cu tineretea pierduta inainte de vreme, acum este din nou cel mai bun din lume. Imi plac comeback-urile pentru ca vorbesc despre speranta, despre depasirea limitelor, in definitiv despre dragoste de viata.
A fost un sezon al schimbarii de generatii, cu multe victorii in premiera si cu cativa juniori de mare talent care au reusit sa confirme. Noi ramanem cu bucuria performantelor lui Edith. Evolutiile sale mi-au incalzit inima si m-au ajutat sa visez frumos. Pentru mine ramane cel mai frumos sezon si sper din suflet sa nu ramana un sezon singular. Stiti parerea mea despre ce ar trebui facut pentru asta, nu revin asupra problemelor din schiul romanesc.
Consider o reusita si blogul acesta, crescut in perioada Campionatelor Mondiale. Fara sa-i fac reclama agresiva, a fost un numar apreciabil de vizite. Voi continua sa postez diverse povesti care au legatura intr-un fel sau altul cu schiul. Urmatorul proiect: Cupa Malinului la care va invit pe toti (pt detalii http://www.teamexpert.ro/Malin.html).
Cortina cade, insa schiul merge mai departe.
Sa aveti zile senine.

S-a terminat: Raich la 2 puncte de Fericire

2009-03-13T14:32:00.001+02:00

Gata. S-a terminat. Astazi, la slalom urias, Svindal nu a facut o mansa rea, dar nu a reusit sa ramana in primii 15 si implicit in puncte. Cu febra este greu sa concurezi.
Acum Raich este foarte aproape de Marele Glob. Nu mai trebuie decat sa intre in primii 15 la slalom si sa termine in fata lui Svindal si Cuche.
Chiar daca a reusit timpul mansei, Kostelic a iesit cu totul din lupta. Am fost placut impresionat insa de cat de multa lume a fost alaturi de croat in incercarea sa de a duce Globul de Cristal la Zagreb.
Raich a mai castigat trofeul in 2006, tot in fata lui Svindal.
Si inca o remarca: oricine va castiga, o va face cu cel mai mic punctaj din 1991 incoace, de cand s-a schimbat sistemul de punctare.

Marii campioni nu sunt cei care castiga medalii si trofee...

2009-03-08T11:36:00.000+02:00

Iata-ne ajunsi la final de sezon in Cupa Mondiala. Suntem inaintea ultimului act - finala de la Are - iar apele nu sunt cu totul limpezi. Daca la fete am asistat la o dubla dominare a celor doua prietene de pe continente diferite -Lindsey Vonn si Maria Riesch - Lindsey a castigat deja micul Glob de Cristal la coborare iar Maria la slalom, la baieti lucrurile stau cu totul altfel.
Ivica Kostelic si Benjamin Raich impart sefia in clasamentul masculin cu doar 837 puncte - aproape jumatate din cat a adunat Lindsey Vonn, ceea ce indica lipsa unui lider autoritar la baieti. Anularea SGului de la Kvitfill reprezinta o sansa serioasa pentru Raich, care are acum avantaj fata de Kostelic prin prisma rezultatelor mai valoroase la probele de viteza. Svindal, Grange sau Cuche sunt alti 3 schiori aflati in lupta directa, insa nici unul nu prea merge la toate probele.
Poate doar Svindal... Norvegianul este singurul care nu s-a lansat in declaratii si macar din acest motiv m-as bucura sa castige.
Marii campioni nu sunt cei care castiga medalii si trofee, sunt cei care stiu sa accepte infrangerea.

Edith, Nationalele si Cupa Mondiala

2009-02-26T00:16:00.000+02:00

Astazi (miercuri, 25.02) am participat la Campionatele Nationale, proba de slalom. Au fost cateva probleme (contestari si aplicari inconsecvente de regulament) dar despre asta intr-un alt post.
Ce vreau sa va povestesc este altceva. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut-o pe Edith printre concurenti. M-am bucurat sa o vad, insa, in acelasi timp m-am intristat realizand ca tocmai pierdea antrenamentul oficial de la Bansko. Cu alte cuvinte ea nu va merge la Bansko, unde sunt programate 2 coborari si un SG. Era practic ultima ei sansa in Cupa Mondiala in acest sezon. Si una dintre putinele curse cu 3 probe de viteza una dupa alta.
Motivul? Ea s-a mutat de curand la Dinamo Bv, iar pentru club nu este important locul 18 la Mondiale, ci sa castige la Nationale. Asa ca Edith, cea mai buna coboratoare din Ro, in loc sa se lupte cu cele mai bune fete din Cupa Mondiala, a venit acasa sa concureze la Nationale. Astazi a terminat pe 2 la slalom (a castigat Sandra Narea care a mers super). Marti a fost in Poiana unde a castigat locul 1 la Campionatele Universitare.
Nu vreau sa spun ca nu e important sa participi la Nationale sau la Universitare, dar cred ca cu totii ne dorim sa o vedem pe Edith mergand cat mai des si cat mai bine in Cupa Mondiala. Insa obiectivul acesta este in contradictie cu al celor de la Dinamo. Cat despre Edith...ea nu vorbeste mult insa nu era fericita cu aceasta solutie.
Austriecii, elvetienii, francezii, toti isi tin Campionatele Nationale dupa 15 martie, ca sa nu aiba astfel de contradictii.

Amenintarea Federatiei

2009-02-24T11:51:00.000+02:00

Am aflat despre o amenintare directa la adresa mea din partea Federatiei. Se pare ca cei de acolo nu sunt multumiti cu criticile. Nu este prima amenintare, au mai fost si altele. Eu nu o sa cedez, o sa spun ce cred si ce vad, fara compromisuri.
Majoritea antrenorilor care imi scriu personal despre problemele lor ma roaga sa nu le folosesc numele, fiindu-le friica de o reactie din partea Federatiei. Este pacat dar asa e. Am respectat intotdeauna acest lucru.
Domnilor antrenori si/sau sportivi de perfomanta, daca aveti un comentariu, o problema, o bucurie, va rog sa imi scrieti personal (radusavin@gmail.com). Haideti sa incercam sa schimbam ceva. In cazul in care doriti acest lucru, va garantez discretia in privinta sursei.

Edith nu agreaza partiile lungi si usoare.

2009-02-23T14:29:00.000+02:00

...cam acest lucru s-ar putea deduce din performantele lui Edith la Tarvisio. Pe cea mai lunga partie de coborare feminina din lume, schioarea noastra a terminat toate cele 3 probe disputate, insa s-a clasat printre ultimele: doar locul 48 (din 50 de schioare care au terminat) la SK, locul 54 (din 61) la DH si locul 54 (din 54) la SG, de fiecare data la peste 4 secunde intarziere. Sa avem rabdare si sa ii tinem pumnii in continuare.

Ultima conferinta de presa de la Val d'Isere: slalom masculin

2009-02-15T19:12:00.000+02:00

Manfred PRANGER (AUT)

Julien LIZEROUX (FRA)

Michael JANYK (CAN)

Michael :

Je devine que c’est vraiment un rêve devenu réalité aujourd’hui. Tu es passé par beaucoup de hauts et de bas dans ta carrière, et maintenant tu es de retour. Dis-nous ce que ça fait d’être le 1^er canadien dans l’histoire du sport à gagner une médaille en slalom ?

Pour le moment je suis juste super heureux d’avoir réussi une performance dans un gros événement. Nous savions que nous devions attaquer pour revenir au haut niveau, parce que l’année dernière nous étions vraiment inexistant. Nous nous sommes entraînés très dur, et je savais que j’avais la vitesse pour gagner. Mais maintenant c’est arrivé et c’est vraiment génial.

Les JO sont à la maison l’année prochaine…

Je vis à environ 5 minutes de la ligne d’arrivée. J’ai skié sur cette piste toute ma vie, je me suis même cassé la jambe dessus quand j’avais 13 ans. Je voulais vraiment me prouver à moi-même que je pouvais me battre lors d’un gros événement, et je l’ai fait. Je sais qu’il y aura beaucoup de pression, surtout après aujourd’hui. Mais ce n’est pas grave, j’y suis habitué. Je vais avoir l’opportunité de skier devant mes amis et mes parents, et que je perde ou je gagne ce sera une belle fête.

Votre sentiment sur Lizeroux et Pranger ?

Je suis très content pour Pranger et Lizeroux. Lizeroux a toujours le sourire, c’est quelqu’un qu’on apprécie de voir le matin. Il est toujours de bonne humeur. Pranger peut paraitre très concentré, dur et tendu, dans son univers et il vit la course très intensément. Mais c’est vraiment quelqu’un de bien. Globalement tous les hommes sur le circuit sont de bons copains, et c’est ça qui est bien dans un sport comme le ski. On se bat sur la piste, mais on peut être amis à côté. On se félicite les uns les autres, on sait apprécier quand il y a de bonnes performances de l’autre…

Manfred :

C’est la 4^ème fois que je me bats pour une médaille dans une grande épreuve. Les 3 premières fois j’ai réussi à me placer, à portée de la médaille… Cette fois-ci j’ai enfin gagné une médaille et réalisé ce rêve de podium. Je dois dire que j’étais super nerveux avant la 2^ème manche et très tendu parce que la course et le tracé étaient très sélectifs. Je me suis dit que je devais assurer une médaille et j’ai foncé. Je me suis senti très bien en cours de route et j’ai encore accéléré sur la fin. A l’arrivée j’ai cherché mon nom sur le tableau, sans le trouver tout de suite. J’ai pas vraiment compris où j’étais, puis finalement je l’ai trouvé tout en haut. L’émotion a été très intense, ça a été un moment extraordinaire.

Quand j’étais au départ j’ai su que plusieurs favoris, dont Grange, étaient sortis, et je me suis dit en moi-même que je devais être solde et prudent. Je savais qu’il ne fallait pas prendre trop de risques sur la partie haute, parce que le tracé était engagé. Au milieu j’ai été content de voir que je pouvais me battre pour une médaille, et j’ai pris davantage de risques. Je ne savais pas que Beni Raich était sorti également, alors que tout le monde attendait cette médaille d’or en Autriche. Je voulais gagner cette médaille pour moi, mais aussi pour l’équipe qui n’a pas eu de chance et a eu plusieurs moments difficiles durant ces Championnats du Monde.

Beaucoup de skieurs parmi les meilleurs sont sortis. J’explique cela par le fait que tout le monde a attaqué, pris des risques pour le spectacle et pour le sport. Les Championnats se jouent sur une course, c’est pour une médaille, la piste est très dure, très exigeante. Heureusement qu’elle était très bien préparée… Il y a eu seulement 17 qualifiés, mais je suis sûr que si ça avait été une étape de Coupe du Monde, il y aurait eu les 30 skieurs à l’arrivée.

Julien :

Félicitations Julien pour cette réussite fantastique. Ce n’est pas une nouvelle médaille d’or, mais une médaille d’argent très spécial. Gagner une médaille d’argent en slalom, après celle du Super-Combiné, dans ta discipline principale, après avoir gagné Kitzbühel, avec tous ces drames autour du slalom, la difficulté de la montagne, toutes les attentes, la foule… C’est un moment que tu n’oublieras pas.

Je pense que ça restera un des plus beaux jours de ma vie, parce que courir les Championnats du Monde à la maison c’est déjà une grosse sensation, mais devant plus de 40000 personnes qui t’encouragent et crient ton nom tout le temps… C’était incroyable ! Je suis juste content de tout ça je crois.

Dans la raquette d’arrivée on disait que la victoire était à ta portée aujourd’hui… Qu’est-ce que tu en penses ?

Je pense que ce n’est pas la peine de prendre le départ si tu penses que la victoire n’est pas à ta portée. Aujourd’hui je n’ai aucun regret, j’ai tout donné. J’ai pris beaucoup de risques dans la 2^ème manche, je suis arrivé en bas du mur avec beaucoup de vitesse que j’ai pas très bien su gérer mais j’ai préservé l’essentiel, c’est-à-dire rester dans le tracé. Je pense que je peux être très fier de mon parcours dans ces Championnats du Monde. J’ai couru 2 épreuves et je reviens avec 2 médailles d’argent. Je pense que c’est un bilan plutôt positif.

J’ai un tempérament très explosif. C’est ma grande force parce que je n’abdique jamais, mais c’est aussi à cause de ça que je fais des fautes. J’ai touché du doigt quelque chose depuis le début de saison, et je pense que mon contact avec Jean-Baptiste (Grange) n’y est pas étranger. J’ai essayé de m’inspirer de son calme et de sa fluidité. Aujourd’hui j’ai trouvé un compromis qui est plutôt efficace. C’est du travail, c’est de la connaissance de soi, c’est de savoir comment on fonctionne. C’est un domaine dans lequel j’ai beaucoup travaillé avec Laurent Buttafoghi qui a une approche un peu différente des autres entraineurs. C’est cool parce qu’on a une équipe qui est très complète et on peut aller puiser chez quelqu’un plein de choses. J’ai attaqué la saison, et à la mi-février, j’ai une victoire en Coupe du Monde et 2 médailles d’argent. Je peux être fier, et c’est le travail qui paie. Je suis surtout fier d’avoir mis une stratégie en place, de ne pas en avoir dévié. Maintenant que ça marche je ne vais pas commencer à changer.

Jean-Baptiste (Grange) a été très présent pour moi ces dernières années, et je sais qu’il va avoir besoin de moi dans les jours à venir. Il est notre moteur, il nous aide tous beaucoup. Je serai là tout le temps, disponible, ainsi que tous les autres membres de l’équipe. C’est le panache des grandes équipes de se souder quand l’un d’entre nous va mal. Le skie st un sport individuel, mais nous avons tous un objectif commun, c’est qu’il ramène le globe de cristal à la fin de la saison, et nous allons lutter pour ça tous ensemble.

Pronosticuri Campionate Mondiale

2009-02-15T13:03:00.000+02:00

Multumesc tuturor celor care au postat pronosticuri pentru cursele de la Campionatele Mondiale. A fost un joc care a evoluat pe parcurs, de aceea nici nu am prins toate probele.
Va rog pe toti cei care ati intrat in concurs sa imi transmiteti datele vostre (nume, adresa, telefon) pe adresa radusavin@gmail.com.
Numai bine si ne auzim la Sestriere.

Conferinta de presa SL feminin

2009-02-14T20:30:00.001+02:00

Maria RIESCH (GER)

Sarka ZAHROBSKA (CZE)

Tanja POUTIAINEN (FIN)

Sarka :

C’était un slalom difficile. J’imagine que cette place dans le top 3 est plutôt bon pour toi, voire même excellent.

Je suis très satisfaite de mon résultat aujourd’hui. Avant de partir je m’étais dit qu’une médaille serait bien, peu importe qu’elle soit d’or, d’argent ou de bronze. J’ai eu l’argent et j’en suis très contente. En 2005 j’ai eu le bronze, en 2007 l’or et maintenant l’argent. J’ai 3 médailles de 3 Championnats du Monde. Je suis tellement contente !

Comment c’était de courir dans la 2^ème manche tracée par ton père ?

Le tracé était vraiment difficile. Mon père trace toujours des parcours difficiles pour moi comme pour les autres coureurs. La 2^ème manche était plus dure que la première, la piste était en moins bon état parce que je suis partie avec le dossard 1 en 1^ère manche. A la fin je n’étais pas satisfaite de ma 2^ème manche et je n’arrivais vraiment pas à croire que je pouvais gagner la médaille. La course a aussi été difficile pour Manue(la Melgg), Lindsey (Vonn) ou Sandrine (Aubert). Finalement, je suis 2^ème, vraiment désolée pour les autres, mais c’est le sport et aujourd’hui j’ai eu de la chance.

Tu gagnes chaque fois en Championnats du Monde et ton palmarès en Coupe du Monde est tout petit. Suis-tu une préparation spéciale ? Comment fais-tu ?

Je ne sais pas, je ne fais pas de préparation spéciale pour les Championnats du Monde. Je suis très contente de réussir et de gagner, mais je n’ai aucun secret. J’étais un peu nerveuse avant la course, parce que j’avais pas mal de pression, et spécialement en République Tchèque où ils attendaient une nouvelle médaille. Je suis 2^ème, et j’espère que je serai aussi bonne l’année prochaine pour les Jeux Olympiques.

As-tu fêté ton anniversaire, il y a quelques jours ?

Oui, un petit peu, mais je fêterai tout ça à la fin de la saison… Victoires et anniversaire en même temps.

Tanja :

C’est presque la même situation que la dernière fois, pour le Géant. Tu as du attendre jusqu’à la fin pour savoir pour ta médaille. Parle-nous d’aujourd’hui, de ta course.

C’est fou. Comme tu dis, c’est la 2ème fois que je me retrouve dans cette position lors de ces Championnats. Je suis à la 3^ème place, et il reste des coureurs. Ce sentiment, quand les émotions montent et descendent selon si tu vas avoir ta médaille ou pas. C’est difficile à décrire. J’ai été chanceuse aujourd’hui, mais c’est ça le sport. Ça veut dire que tu dois te batter tout le long, comme je l’ai fait aujourd’hui ou lors du Géant, et avec ça tu es toujours sur le podium en fin de journée.

Je ne sais pas comment ça peut arriver. Denise (Karbon) est 4^ème, en Géant et aujourd’hui, à un centième de moi. C’est une très bonne amie, on s’entraîne parfois ensemble notamment l’été. C’est une chouette fille et une bonne athlète. Elle sait que c’est le sport. Je suis désolée, et elle doit l’être également de ne pas être sur le podium.

Pour la suite, je suis à un point derrière Zettel en Coupe du Monde de Géant. Mon objectif est de passer devant ! Il nous reste 2 courses pour cela, mais ce n’est pas pour tout de suite. Je vais d’abord profiter et fêter mes médailles.

Maria :

On peut imaginer ce que tu ressens là, après les moments difficiles des 2 dernières semaines, avec ta chute, etc… Il a du y avoir beaucoup de hauts et de bas au niveau de la confiance et de la motivation…

En fait c’était plutôt des bas que des hauts. Je suis contente d’être revenue à temps pour la dernière course féminine de ces Championnats. Je n’étais pas vraiment dans un bon état d’esprit, à cause de la pression et des attentes des gens, et aussi de moi-même. J’ai raté les autres courses, notamment le Super-Combiné. Aujourd’hui j’ai fait une 1^ère manche moyenne, avec pas mal de petites fautes sur le bas du parcours. Je savais que je devais attaquer pour gagner une médaille, et je ne pensais pas que l’or était encore accessible. 3 des leaders sont sorties, mais je crois que ma 2^ème manche était vraiment bien alors…

Le succès de Hoelzl ne m’a pas mise sous pression. Au contraire, cela m’a libéré, et fait énormément plaisir. C’était une très belle victoire. J’ai pu me concentrer vraiment sur ma course et me préparer pour le slalom. De toute façon, la pression avant la course vient de nous-mêmes. Ça ne vient pas des autres mais bien de nous.

Je suis très contente d’être assurée de pouvoir faire le slalom à Garmisch-Partenkirchen dans 2 ans, pour les prochains Championnats du Monde. Ce sera chez moi, devant mon public. Je peux déjà m’imaginer comment ça va se passer, ça va être un des sommets de ma carrière. Ce que j’ai appris ici va m’aider pour courir chez moi, en Allemagne, parce que pour la première fois j’étais la grande favorite dans plusieurs courses. Certains journaux ont même dit que j’allais gagner 4 médailles.

Conferinta de presa GS feminin

2009-02-12T21:29:00.000+02:00

1.Kathrin HOELZL (GER)

2.Tina MAZE (SLO)

3.Tanja POUTIAINEN (FIN)

Kathrin :

Ca a été un grand combat, une vraie lutte dans la 2^ème manche. J’étais 4^ème, je n’avais rien à perdre. Je savais que ce serait difficile mais j’ai attaqué et pris des risques parce que je voulais vraiment gagner cette médaille. Les conditions de course étaient difficiles, avec une piste très tracée et des trous.

Ça fait depuis 2007, depuis les finales en Suisse que je savais que je pouvais skier très vite puisque j’avais obtenu mon premier podium là-bas. J’ai toujours essayé, mais peut-être que j’ai trop forcé, trop pris de risques pour forcer le destin. Ma saison est relativement décevante alors j’ai essayé de bien skier, tranquillement. Je me suis dit que ce n’était qu’une course comme les autres, j’ai essayé de me concentrer et d’en profiter.

C’est une situation très excitante pour moi de pouvoir défendre mon titre dans 2 ans à Garmisch-Partenkirchen. Mais pour l’instant je ne réalise pas vraiment ce qu’il m’arrive, je vais avoir besoin d’un peu de temps. J’ai d’autres objectifs, je veux gagner d’autres courses pour confirmer.

En venant à Val d’Isère, tu n’étais pas dans les favorites. Quel était ton pronostic de podium ?

En venant ici je savais quand même que j’avais mes chances. J’aurais misé sur Tanja (Poutiainen), Tina (Maze) et Kathrin (Zettel). Je ne me suis pas vraiment trompée.

Tina:

Il y avait des larmes de colère dans tes yeux après la 1ère manche, et des larmes de joie après la 2ème. Tu es passée par toutes les humeurs aujourd’hui. Ce doit être exceptionnel pour toi, ce qui t’arrive aujourd’hui ?

Je crois que je vais oublier ce qui s’est passé durant la 1^ère manche. C’était vraiment dur aujourd’hui, mais je n’ai pas arrêté de skier avant d’avoir franchi la ligne d’arrivée. Je pense que c’était très important de skier aussi bien en 2^ème manche. Etre sur le podium était mon objectif pour le géant, et c’est merveilleux d’être vice-championne du monde.

Quelle était la clé pour skier aujourd’hui sur cette piste difficile ?

Je crois que sur cette piste il faut avoir un ski agressif, avoir la rage du début à la fin. Il y a beaucoup de virages compliqués et la piste est longue. C’est une des pistes les plus techniques du circuit de ski alpin, mais j’aime ça.

Quel était le problème exactement durant la 1^ère manche ?

J’avais oublié de prendre un 2^ème masque. Celui que j’avais pris pour l’échauffement était plein de buée à cause de la chaleur, et impossible de le changer au départ. Quand j’ai commencé à descendre, de la glace s’est formée et je ne voyais plus grand-chose du mi-parcours à la fin, mais je ne me suis pas arrêtée de skier.

J’étais en colère contre tout, et peut-être que je devrais prendre quelqu’un pour m’énerver à chaque départ de course, pour skier aussi bien qu’aujourd’hui.

Tu as décidé de t’entraîner par toi-même, ça a l’air de fonctionner ?

En mai dernier je me suis entourée de 2 entraîneurs privés, avec qui nous travaillons énormément. Je tiens à les remercier parce que je n’ai pas un caractère facile, ce n’est pas facile de travailler avec moi. J’ai également changé d’équipementier, c’était donc un nouveau défi pour moi cette saison, une motivation supplémentaire.

Slalom samedi ?

Mes coachs m’avaient dit que je le ferai si je gagnais, mais comme je suis 2^ème je dois en parler avec eux ! On verra.

Tanja :

Je suis vraiment très satisfaite de ma place aujourd’hui. Mon but était une médaille d’or, mais la course était vraiment dure. J’ai vu que l’on pouvait perdre (ou gagner) 2 secondes facilement dans la 2^ème manche.

Tu es connue pour être l’une des meilleures techniciennes du circuit. Parle-nous des conditions aujourd’hui, pourquoi la course était-elle si dure ?

Le temps a rendu la course compliquée. La piste est vraiment bien, c’est super pour le slalom géant. La neige était très bonne durant la 1^ère manche, pas trop glacée, pas trop agressive. Seulement la visibilité était nulle. Tout était blanc, impossible de voir quelque chose. Il fallait vraiment sentir le truc. S’il y avait une bosse et que tu perdais l’équilibre, il fallait réagir très vite pour te remettre dedans.

Ce résultat va m’aider pour le slalom de samedi, même si c’est une autre discipline. Je me sens bien dans les 2. Maintenant que j’ai une médaille de bronze, je dois aller chercher l’or !

Tes plans pour Vancouver ?

L’or bien sûr ! Que puis-je attendre d’autres ?

Cine crezi ca va castiga probele tehnice? Dar proba pe echipe?

2009-02-09T12:42:00.000+02:00

Aici va propun sa postati pronosticurile voastre pentru probele nedisputate inca la Camp Mondial: slalom, slalom urias (fem&masc), precum si proba pe echipe.

Edith numarul 1 .... la startul coborarii

2009-02-07T23:47:00.000+02:00

La Val d'Isere ninge ca in povesti la ora 10.00, ora locala.
Dar vestea cea mare este ca, dupa cum bine a remarcat pinguilde, Edith este prima pe lista de start. Patrick Ortlieb a castigat medalia de aur la JO '92 tot cu numarul 1, tot aici si tot din postura de outsider. Si ca si acum, cu o noapte inainte a nins si pe partia Face Bellvarde s-au depus vreo 25 cm. Ca sa nu fie o problema, organizatorii au dat startul unor concurenti cu numar mare, apoi a coborat Patrick si a castigat. Sa speram ca zapada proaspata nu o va afecta pe Edith, sa speram ca istoria se va repeta.
Visam frumos, nu?

Care crezi ca va fi podiumul la proba de COBORARE feminina? Dar la celelalte probe?

2009-02-07T19:20:00.000+02:00

Aici va propun sa postati pronosticurile voastre pentru Coborarea feminina.

Coborarea masculina - Conferinta de presa

2009-02-07T18:45:00.001+02:00

1.John KUCERA (Canada)

2.Didier CUCHE (Suisse)

3.Carlo JANKA (Suisse)

Carlo :

Bien sûr je suis très très satisfait de cette troisième place. Mon but était d’avoir une médaille, mais ça reste une surprise pour moi d’être sur la podium de cette descente, et j’en suis vraiment ravi ! Je pensais avoir davantage de chances en Super G, et finalement ça marche aussi pour la descente.

Les conditions rendaient la course encore très sélective. Ce n’était pas aussi glacé que pour le Super G mais on s’habitue. On a couru ici plusieurs fois, le Super G et les entrainements, on connait la piste. La piste était vraiment bien préparée et je n’ai pas eu de gros problèmes. Partir avec un petit dossard était un avantage et j’en ai profité.

Q:On peut dire que tu es le prince de Val d’Isère. Chaque fois que tu viens ici tu fais de bons résultats. Parle-nous de tes sensations sur cette Face de Bellevarde ?

A:C’est vrai que cette piste me convient mais je ne pourrais pas expliquer pourquoi. Peut-être la pente vertigineuse me convient-elle bien ? En tout cas je me suis toujours senti à l’aise sur cette piste, et ce dès le début.

Je ne suis pas vraiment préoccupé de la météo changeante de ce matin, notamment le brouillard et les nuages. Je savais que mon petit dossard était une chance, je me suis concentré sur la course et le temps a été bon pour les premiers partants.

John :

Ma famille est venue de Tchécoslovaquie, je suis né au Canada. Le ski est un sport onéreux, parce que quand tu es jeune tu n’as pas de sponsors. Ma famille avait fait 2 hypothèques sur la maison, ils m’ont aidé à devenir un bon skieur. Mon entraineur, qui était un de mes meilleurs amis, est décédé. Cela fait beaucoup d’épreuves à traverser, mais aujourd’hui, le rêve est devenu réalité.

Q:Dans un an et quelques jours, ce sera les Jeux Olympiques à Whistler. Qu’est-ce que cela signifie pour toi d’aller là-bas maintenant que tu es Champion du Monde ?

A:C’est un sentiment étrange. C’est bien sûr une bonne chose pour la confiance ! C’est très important pour tout le monde. Tous les membres du team, les coachs et les gens en général au Canada attendent avec impatience les JO, et je pense que ma victoire aujourd’hui va permettre à toute l’équipe d’aller là-bas plus confiante.

Q:A quel moment as-tu réalisé que ton temps allait être suffisant pour être sur le podium, et même gagner cette course ?

A:Pour être honnête j’ai pensé que ça suffirait pour le podium après le passage du 1^er groupe, parce que les coureurs derrière moi ont eu une piste plus dure et davantage de brouillard. Cependant, j’ai vraiment attendu le 2^ème passage de Walchhofer pour savourer ma victoire.

Quand j’ai franchi la ligne d’arrivée, je n’avais plus de jambes, j’étais exténué ! La performance de Walchhofer est impressionnante.

Didier :

Q:Ce matin, en sortant de l’hôtel, tu semblais être très détendu. Je pense que c’était à nouveau un jour sympa pour toi, tu as skié et t’es fait plaisir sur cette piste.

A:Après une médaille d’or, c’est plus facile d’apprécier ces Championnats du Monde et d’être cool. C’était vraiment fun de skier aujourd’hui, mais l’attente avant le départ était relativement intense.

Aujourd’hui je préfère dire que je suis allé chercher une médaille d’argent plutôt que d’avoir perdu une médaille d’or. La course était difficile. J’ai fait des erreurs vers le passage de l’Ancolie et lors du dernier virage, mais je crois que je ne suis pas le seul. Peut*être même que John a fait des erreurs, je ne sais pas. Ma course a commencé hier avec le tirage au sort du dossard 16. les dossards derrière moi n’avaient aucune chance de faire de bons résultats. Je suis désolé pour eux mais c’est ça le sport. Je savoure ma médaille.

Q:En français on dit que l’appétit vient en mangeant. Tu as encore faim ?

Oui, je suis gourmand. J’espère ne pas l’être trop. Je vais me préparer comme il faut pour le géant, je vais faire des tests de skis pour choisir la meilleure paire. Les écarts entre les portes seront très très serrés donc il faut faire le bon choix. J’ai 2 jours pour le faire. Mes Championnats sont réussis. Une médaille de plus serait magnifique, mais ça ne changera pas le monde.

Supercombinata feminina: Conferinta de presa de dupa decernarea medaliilor

2009-02-06T20:25:00.000+02:00

Kathrin - gold medal:
Q:It has been a big fight for everybody today, in the slalom slope but you’ve already achieve the great downhill. Tell us about your emotions, your surprise maybe to win this gold medal in the Super-Combined.
A:I’m really surprised about that gold medal because Lindsey was just in front of us after the downhill and she is a good slalom skier too. She can do the good medal but she done a big mistake…
Q:How have you been motivating yourself for the downhill because it is not your discipline and you were skiing excellent today? I think you really wanted your gold medal?
A:Yes that’s true. Since 2 or 3 years I’m doing more downhill and more Super-G because in the future I want to go on the World Championships in those disciplines.
I think my first downhill was 4 years ago in the World Cup.
Q:Concerning your downhill, we were all impressed by your performance. Can you tell us your feelings because the slope seems to be very hard?
A: I’m not afraid. The downhill is really technical and hard to do. I have lots of respect.

Lara - silver medal:
Q:Congratulations for this extremely incredible performance. Downhill ok, but in the slalom you have been fighting like a lion to get this medal! Tell us about your fight.
A:I can ski downhill, and in the slalom I have to give everything and try everyting. At the start I was a little bit tired but I can win something.
Q:When was the last time you’ve trained, in slalom?
A:It was in St Moritz, when I did slalom for Super-Combined.
Q:Can you describe us the slalom? Because we know the downhill is really hard, but even more the slalom!
A:I love this kind of slope, you have to give everything. The slalom is designed for real slalom racers. Normally we have easy slaloms for Super-Combined but today it was different, it was really strange to ski but I love that !
It is my first year in World Cup, and I will wait the next year to intensify my participation in all disciplines.

Elisabeth - bronze medal:
Q:I guess it was quite crazy for you today, because you were third, and fourth, and third again…
A:Yes, it was really crazy. When I saw Lindsey (Vonn) been in leader position after her mistake, I thought “ok, I will be fourth today”. But I did my best and after, my coach came and told me “congratulations for your medal” and I said “no, I don’t think so”, and he said “yes, you won !”
Q:Your mother won a medal fifty years ago, during the Olympic Games, and I think she was really happy to see your races today ?
A:Yes of course! It was a long way for me to get a medal. I’m happy.

Acrobatie la 120 km/h

2009-02-06T13:49:00.000+02:00

Edith a cazut la Supercombinata. I-a sarit schiul in mod ciudat chiar in mansa de dimineata. Tristetea ne-a fost indulcita insa de o acrobatie demna doar de marii campioni. Ea a continuat intr-un singur schi pe o partie despre care multe schioare de top spuneau ca este cea mai grea pe care au vazut-o vreodata. Zecile de comentatori de la fata locului au rostit numele Romaniei mai mult decat au facut la Campionatele Mondiale in ultimii 20 de ani.
O victorie in sine, dar care nu reuseste sa indeparteze amaraciunea abandonului.
Edith dovedeste, inca odata, un talent deosebit. Este o adevarata comoara pentru echipa noastra.

Edith la al doilea antrenament

2009-02-05T13:18:00.000+02:00

La al doilea antrenament de coborare, desfasurat pe un inceput de viscol, Edith a fost descalificata pentru ca a ratat o poarta. Interesant este ca a avut al 13lea timp, dupa ce in primul antrenament a avut una dintre cele mai mari viteze.
Eu cred ca poate sa intre in primele 15.
Haide Edith!

Edith a cazut la antrenamente

2009-02-05T03:27:00.001+02:00

Edith a cazut la primul antrenament de coborare dar a terminat cursa. Au fost o multime de cazaturi urate: Maria Risch s-a tavalit destul de rau dar se pare ca e bine, mai rau sta Jesica Vikarby. Suedeza a cazut inainte de Carusel si si-a rupt ligamentul incrucisat anterior.
Un prim accident la Mondiale. Era de asteptat la ce partii au taiat francezii.
Lara Gut, pustoaica de 17 ani, a castigat antrenamentul.

Alica ne-a pacalit

2009-02-05T03:12:00.000+02:00

Am vorbit la telefon cu tatal lui Alica si am aflat ceva de-a dreptul hilar. El a spus celor de la FRSB ca Alica va concura doar la Supercombinata, iar cei din Federatia au crezut ca Superuriasul este parte din Supercombinata (sic!). Dansul a mai spus ca a fost cat se poate de surprins cand a auzit ca este pe lista de start. Se pare ca tatal sau are un rol important in construirea programului lui ALica.
Alica se antreneaza doar pe afara, cu un antrenor italian, iar Federatia nu face altceva decat sa il inscrie la concursuri. Ma gandesc ce comunicare o fi fost intre el si super Federatia noastra. Si ne mai miram ca nu vine la Nationale.

Inca un roman la startul Campionatelor Mondiale

2009-02-04T11:40:00.000+02:00

In 5 minute se da startul in SGul masculin. Alica Barbu este prezent si el la start. Are nr 65. Este o partie foarte dificila, asa ca sa-i tinem pumnii.

Romania la Campionatele Mondiale de Schi

2009-02-04T01:44:00.000+02:00

Prima cursa de la Mondialele de Schi. Victorie Lindsey Vonn si primul titlu pentru SUA la SG feminin. Franta si Austria s-au mai aflat pe podium. Romania este pe 18 prin Edith Miklos, la aproape 4 secunde intarziere. Este bine, este rau?
Este un rezultat NEMAIPOMENIT. Mai ales prin modul in care a fost obtinut. Edith a schiat curajos pe o partie deosebit de dificila, pe o lumina din ce in ce mai proasta si in conditiile in care pe partie deja se facusera urme.
Peste cateva ora Edith va intra in primul antrenament la coborare, in care are numarul de start 36. Haide Edith, arata-le inca odata!
Ceilaltii schiori romanii participanti la Mondiale nu au plecat inca spre Franta, probele lor fiind programate saptamana viitoare. Este vorba de surorile Narea, Ioan Nan si Alica Barbu. Sa le tinem pumnii.

Daniel Albrecht ar fi fost favorit astazi la SG

2009-02-04T01:19:00.000+02:00

Peste 10 ore va avea loc SuperUriasul masculin - a doua cursa de la Campionatele Mondiale de Schi. Eu merg pe mana lui Maier, desi cota lui e foarte scazuta. Mi-a placut la Garmish, o cursa deosebit de frumoasa, pe care Eurosportul nu a transmis-o din pacate. A castigat antrenamentele dar cursa propriu-zisa a fost anulata.
La start ar fi trebuit sa se afle si Daniel Albrecht. Din pacate, elvetianul a cazut urat la antrenamentele de la Kitzbuhel si nu a revenit pe partii.
Am fost intrebat de multi despre starea sa de sanatate, ca urmare am intrebat si eu la randul meu. Si am aflat vesti nu prea bune. Daniel este inca (sic!) in coma, la 2 saptamani de la accident. Doctorii sunt hiper optimisti, este a nu stiu cata oara cand declara ca Daniel este "better and better" dar nimeni nu stie cand va fi trezit din coma. Deocamdata este tinut sub control in aceasta stare pentru ca doctorii nu vor sa riste trezindu-l.
Dl. Dirk Beisel, seful Federatiei elvetiene de schi, spune ca starea sa este din ce in ce mai buna, rana de la cap nu mai sangereaza, mai este o rana la piept, insa ca nu se stie cand va fi scos din coma indusa artificial.
Intrebat daca Daniel va mai schia vreodata, dl. Beisel a spus: "Nu stiu. Trebuie sa asteptam pana se trezeste si asta nu stim cand se va intampla."
Sanatate multa, Daniel!

Bode, accident la Predeal

2009-02-04T00:36:00.000+02:00

Ieri, Bogdan Olaru, unul dintre cei mai buni juniori romani, s-a accidentat la Predeal. Se antrena cu tatal sau, era la ultima mansa de slalom. S-a dezechilbrat intr-o zona unde se facuse gheata, a cazut si a fost catapultat in padure. Schiurile de slalom pot acumula atata energie incat se comporta ca un resort intins la maxim. A trecut printre un stalp si un copac si s-a oprit in niste crengi. La cateva minute dupa impact scuipa sange si vedea prin ceata. Astazi era inca la spital pentru tot soiul de investigatii.
Tatal sau parea ravasit. "As putea sa mor maine ca sa le fie lor bine." (lui Bogdan si lui Mihai, fratele sau)
L-am vazut pe Bogdan (Bodi cum ii spun prietenii, a la Bode Miller) anul trecut la Nationale si si pot spune cu mana pe inima ca a reprezentat cea mai placuta surpiza. Pur si simplu m-a incantat cum mergea. Tatal sau spune ca mai are multe de corectat, dar mie mi s-a parut ca are o tehnica desavarsita. Urmeaza sa participe, peste o luna, la Mondialele de Juniori. Sper mai mult ca oricand sa participe dupa acest accident.
Dar motivul pentru care m-am hotarat sa postez aceasta stire este altul. Este normal ca schiorii nostrii sa nu aiba unde se antrena? Predealul, care de bine de rau reprezenta o solutie in anii trecuti, anula acesta este la pamant. Nu stiu motivul, banuiesc ca are legatura cu neintelegeriile (orgoliile?) dintre noua gasca si vechea gasca de la primarie. Dar slalomul acela de antrenament a fost pus pe margine, foarte aproape de padure, pentru ca partia de la Predeal NU AVEA SUFICIENTA ZAPADA in alta parte. Pe centru era jale. Saptamana trecuta, Andrei Szilagi pusese un slalom pentru cei de la AS Armata Brasov pe noroi!
"Ne antrenam ca acum 20 de ani" spunea Maiu, tatal lui Bogdan. Si cata dreptate are. Acum 20 si un pic de ani , Ortwin Fruhn, campionul national la urias, s-a zdrobit de un copaci in incercarea de a se antrena pentru coborare.
Acum, cand au inceput sa apara rezultatele in schiul romanesc, ar trebui sa avem si noi o partie de antrenament.
La Poiana Brasov iti trebuie super aprobari pentru a pune un slalom. Iar acolo, domnul Emil Farcasanu iti pune mai mult bete in roate in loc sa te ajute.
La Azuga exista 3 proprietari de mijloace de transport/ partii care pur si simplu nu s-au inteles pentru un skipass comun.
Sinaia a ramas singura varianta. Aici insa suntem la voia lui Dumnezeu pentru ca nu exista tunuri.
Si ne mai miram de ce nu vine Edith Miklos la Nationale.

Spirit civic

2009-02-03T23:50:00.000+02:00

Gheorghe Lala. Un nume necunoscut pana mai ieri. A fost ucis in fata unei Case de Schimb pentru ca a sarit impotriva unor hoti care furasera ceva. Ieri a fost inmormantat la Predeal.
Poate va intrebati de ce scriu despre acest subiect aici, pe un blog de ski. Nu, nu are legatura cu Predealul. Pur si simplu, in spatele acestui blog se afla oameni, iar unde sunt oameni sunt si VALORI UMANE. Iar mie personal mi s-a parut cea mai importanta stire in acest inceput fierbinte de saptamana.
In primul rand sa-i scriem numele corect, merita acest lucru: este vorba Gheorghe Lâlă nu Lala (informatie de la Ion Fratila) si era un om de o integritate deosebita (informatie de la dl. Olaru) - ambii antrenori de schi la Predeal.
Eu cred ca daca macar jumatate am fi ca el, atunci nu s-ar mai fura. Pentru ca daca s-ar intampla asa ceva, ar fi nu unul, ci zece care ar sari. Daca jumatate dintre politisti ar fi ca el, s-ar gasi toti autorii necunoscuti de furturi si talharii si s-ar recupera mare parte dintre lucrurile furate.
Mi s-au furat 4 biciclete in 3 ani de zile si de fiecare data politia ma descuraja in mod evident sa fac plangere. Ultima data politistului i s-a facut mila de mine si mi-a spus, pe sleau, ca nu are rost sa sper, sansele sunt 0 (zero) sa o mai recuperez. Evident ca nu am vazut niciuna, dar nu am primit nici macar o cuvant, o injuratura, orice de la Politie.
Asadar haideti sa fim mai curajosi, si sa ii invatam si pe copiii nostri sa fis la fel. Si daca nu putem fi curajosi, macar sa dam dovada de spirit civic si sa ii aplaudam pe cei care sunt.

GPK: Ultimul weekend inainte de Mondiale

2009-01-31T15:16:00.000+02:00

Weekend la Garmisch-Partenkirchen. Ultimul inaintea Campionatelor Mondiale. De aici schiorii pleaca direct la Val d'Isere.
Din pacate vremea ...si transmisiile de la Australian Open, nu ne-au lasat sa vedem prea mult.
Avem deja 2 curse amanate (una sigur, alta cu sanse de 90%). Este ceata si nu prea ai ce-i face. Ceata, ca si vantul sau ninsoarea, ar trebui scoase in afara legii, amendate si urmarite pentru recuperarea pierderilor financiare.
Glumesc acum, dar problemele legate de aceste pierderi raman.
Iar programarea transmisiilor pe cele doua programe Eurosport, cu tot respectul cuvenit, este foarte frantuzeasca. O sa revin cu amanunte.

Scurte impresii de la Kitzbuhel

2009-01-24T21:45:00.000+02:00

Trei lucruri m-au impresionat in mod deosebit la Kitzbuhel:

multimea spectatorilor. Pur si simplu umplusera tot dealul. Cat vedeai cu ochii zareai doar steaguri ros albe. Biletul nu era foarte scump iar marea majoritate erau tineri.
vinul fiert. Erau o multime de dughene care vindeau bauturi alcoolice pe bucata de 100 m dintre statia de tren si intrarea in tribune. Toata poiana, de la tribune pana sub traverseu, duhnea a vin fiert. I-am intrebat pe cei 2 politisti care dirijau circulatia la traversarea caii ferate daca multimea aceasta atat de bine dispusa nu reprezinta un pericol si mi-au raspuns linistiti ca nu.
legenda din jurul acestei curse. Sus, in statia gondolei, este un mic Muzeu, in care poti vedea schiurile cu care s-a castigat in anii 80, un manechin cu echipamentul lui Herman Maier, afise, precum si alte lucuri interesante. Un lucru unic, fiecare dintre gondolele care urca la start poarta numele unuia dintre castigatori.

De ce este coborarea de la Kitzbuhel cea mai tare coborare din lume?...

2009-01-24T21:19:00.000+02:00

Pentru ca partia Streif este foarte dificila. Este o insiruire de 6 ziduri, unele dintre ele foarte abrupte, unite de cateva pasaje foarte plate. Primele 2 ziduri, aflate unul in continuarea altuia, sunt cele mai grele. Primul se ingusteaza la iesire, de unde si numele - Cursa de soareci - iar cel de al doilea se continua cu un viraj letal la dreapta. Senzatia pe care o ai cand concurezi este ca nu iti ajunge aerul, iar cand urmaresti cursa ai impresia ca schiorii sunt niste bieti incepatori.

Pentru ca evoluezi in fata a 100 000 (o suta de mii) de spectatori...intr-un final apoteotic. Este o atmosfera cum nu am intalnit nici in finala unui Campionat Mondial de Fotbal. Un strigaturias iti face pielea de gaina.

Si ca totul sa fie perfect, pentru ca atunci cand ajungi in fata tribunelor, cu muschii arzand dupa un efort de 2 minute, intri in pasajul cel mai dificil, un traverseu unde in fiecare an mai cade (cel putin) un schior. Anul acesta a fost un american. Apoi defilezi usor, printre cei 100 000 de spectatori, pe ultima linie dreapta, avand o viteza de croaziera de 140 km/h.

Floare la ureche.

Eurosportul si Cea-mai-grea-coborare-din-lume ....

2009-01-24T21:08:00.000+02:00

Cea mai grea, cea mai teribila coborare din lume... Cat doua turnee Winbledon si Rolland Garros la un loc spun gazdele.
Unul dintre cele mai vizionate evenimente sportive, cu 100 000 de spectatori la o singura cursa.
Aceasta este Coborarea de la Kitzbuhel.
In sfarsit Eurosportul a transmis-o in direct, dupa o pauza de 5 ani. In 2004 Federatia Austriaca de Schi a vandut drepturile de transmisie a curselor din Austria celor de la OeRF, Eurosportul ramanand cu botul pe labe. Acum insa lucrurile s-au reglat iar coborarea de la Kitzbuhel poate fi vazuta din nou de catre iubitorii schiului din Romania.

ActionSportsZone

2009-01-11T21:16:00.000+02:00

Doua competitii au avut loc in acest weekend la Ski HP: un concurs de Cupa Mondiala in Franta si Cupa Dew la Mount Snow, Vermont. Am putut compara cu aceasta ocazie nivelul celor doua competitii. Ei bine, cele mai bune evolutii din Cupa Mondiala nu cred ca ar fi trecut de medie peste ocean. Sigur nu ar fi intrat intre primele 5 si probabil ar fi fost notate printre ratari. Nivelul a fost foarte ridicat la Mount Snow. Revelatia a fost Simon Dumont, incantator in ambele manse. Personal am apreciat si evolutia lui Justin Dorey, care a adus un touch personal reusind in fiecare mansa un whisky flip - signature trick apartinand lui Peter Olenick, care insa a ratat-o in concurs si a terminat pe ultima pozitie. Tanner Hall nu a avut practic nici o sansa, castigatorul primei etape multumindu-se cu locul 3. Persona, cred ca nici nu merita mai mult.
Cateva cuvinte si despre Shaun White, care a pierdut finala la slopestyle in fata norvegianului Torstein Horgmo. Tor a parasit barca celor de la O'Neill si se afla pe o panta ascendenta. El a castigat finala Big Air de la X Games si acum are o victorie personala in fata Rosiei Zburatoare.

Sincer, gasesc nefericita programarea in acelasi weekend a acestor 2 competitii: Cupa Mondiala si Dew Tour. Inca odata am intezarit prapastia uriasa dintre FIS si Zona Sporturilor de Actiune.

Chuenisbergli - o partie teribila de slalom urias

2009-01-11T15:33:00.000+02:00

Chuenisbergli este un nume pe care nu-l poti uita dupa ce ai concurat pe aceasta partie. Se afla la Adelboden, o mica statiune elvetiana cu doar 3500 locuitori, vizitata insa anual de 30000 de spectatori care vin aici pentru ai vedea pe cei mai buni schiori ai lumii.
Partia coboara pe culmea unui deal si are cateva rollere. Imi aduce aminte de Partia Lupului.
Sunt 2 abrupturi care o diferentiaza insa: Kanonrohr la plecare si Guesbruni la sosire. Inca de sus pleci ca din tun (de aici cred ca vine numele primul abrupt). Finalul este si mai teribil. Aici a fost catapultat Daron Rahlves in acea iesire celebra in care a facut tumbe pana in tribuna...

Zidul final se afla chiar in fata tribunelor, iar senzatia pe care o ai cand vii de sus este ca intrii intr-o gaura neagra. In ianuarie, soarele nu lumineaza partia la baza abruptului decat cateva minute pe zi, si de multe te ia cu frisoane numai cand o vezi.
Panta este atat de mare incat cu greu stai pe schiuri. Imi amintesc ca o data, prin 2004 parca, am fost sa vedem concursul, eu si Stefan. El locuia in Elvetia iar eu veneam de la un concurs al jurnalistilor in Franta, asa ca am dat o tura la Adelboden. La final stateam si ne minunam amandoi cat de dificila, abrupta si inghetata putea fi partia.

Maribor si Adelboden: weekend-uri "tehnice"

2009-01-11T15:07:00.000+02:00

Cupa Mondiala a programat doar etape tehnice weekendul acesta.
La Maribor, pe o partie inghetata, victoriile au fost impartite in competitia feminina. Tina Maze a fost arma secreta a gazdelor, ea triumfand in fata favoritei nr. 1, Denise Karbon. A fost o surpriza tinanad cont de faptul ca au trecut 4 ani de la ultima victorie a schioarei din Slovenia la slaom urias.
La slalom Maria Risch a catigat din nou, dupa o prima mansa dominata categoric, cu 1,3 sec avans. Se pare ca o noua stea a aparut in slalomul feminin.
La baietii, Austria si-a luat partea leului pe teribila partie Chuenisbaergli de la Adelboden. In fata a 30 000 de spectatori, Beni Raich s-a impus in prima zi la urias, iar la slalom, Reinfried Herbst a revenit de pe locul 10 pentru a castiga, intr-o cursa in care abruptul Guesbruni a inghitit sperantele multor schiori.

Inaintea CM de Schi Alpin - Val d’Isere 2009: Pârtiile

2009-01-10T01:58:00.000+02:00

Două pârtii ce coboară pe doi versanţi aflaţi faţă în faţă, una mai înclinată ca cealaltă, atât de abrupte încât unii schiori refuză să ia startul. Acesta este conceptul Campionatelor Mondiale de Schi Alpin, ediţia 2009.
Puţină istorie
Ediţia din acest an este a 40-a din istoria de 8 decenii a Campionatelor Mondiale de Ski Alpin. Franţa este gazdă pentru a patra oară şi, ca de fiecare dată, francezii vin cu ceva nou. În 1968, la Grenoble, au realizat prima transmisie TV în culori, în 1962, la Chamonix, au introdus în premieră schiurile de fibră de sticlă, iar în 1937, tot la Chamonix, Campionatele Mondiale de Schi Alpin au avut loc în paralel cu cele de Schi Nordic.
De data aceasta noutatea este datorată celor două Pârtii.
Cei doi munţi
Val d’Isere este o staţiune binecuvântată. Se află la înălţime, la 1800 m altitudine, nu departe de izvoarele râului Iser. Ceva mai sus este patria zăpezii veşnice - gheţarul de la Tignes fiind legat de Val d’Isere prin mijloace de transport pe cablu. Este înconjurată din două părţi de munţi înalţi, iar la Vest este o vale care sparge muntele în două: la Sud este vf. Solaise (2560 m), iar la Nord - vf. Rocher de Belleverde (2827 m), cu stâncile sale ameninţătoare.
Ca în vremurile de început ale schiului, la Campionatele Mondiale ediţia 2009 se concurează pe doar 2 pârtii: "Rhône-Alpes" şi "La Face de Bellevarde" două pârtii aflate faţă în faţă, cu sosirile practic în acelaşi punct.
"Rhône-Alpes" este pârtia fetelor. Este „desenată” de fostul campion mondial Bernhard Russi şi are startul la peste 2500 m, în vârful unei piramide abrupte ce poartă numele de Balcon de Val, lângă vârful Solaise. Înainte de intrarea în pădure este o faţă înclinată, pe care francezii, în mod contradictoriu, au numit-o Le Plan. Urmează L’Arolle Millenaire cu o altă faţă abruptă, numită simplu ”A”, apoi un traverseu în pădure catre pasajul cel mai tehnic, numit virajul Russi după cel care a creat pârtia. În partea finală regăsim zidul Firmin (numit după Mattis Firmin, campion al Franţei la slalom în anii ’50), apoi Creasta Cocoşului cu o compresie subtilă dar care poate deveni fatală pentru schioarele neatente, pentru ca traseul să se încheie la 1845 m, dupa ce a traversat Cocoaşele Doamnei, o zonă vălurită precum sugerează şi numele. Nimeni nu a mai concurat pe această pârtie, cu toate acestea, aici se desfăşoară probele feminine de viteză.
Faţa
Jean Claude Killy, triplul campion olimpic in 1968 la Grenoble, a avut un vis premonitor: schia pe faţa unui munte, pe o pârtie lungă cât un versant, coborând ziduri abrupte de zăpadă şi strecurându-se printre steiuri de stâncă. Concurenţi din toate naţiile îl urmăreau, transformând coborârea într-o competiţie internaţională.
În 1987 visul său a devenit realitate. Comitetul Olimpic Francez l-a investit pe Killy să caute o pârtie pentru o coborâre olimpică, o pârtie cum nu se mai văzuse până atunci, care să fie demnă de Jocurilor Olimpice, ediţia Albertville 1992.
Jean Claude nu a stat mult pe gânduri şi a indicat un traseu ce cobora printre stâncile din vf. Bellvarde. Mulţi l-au considerat nebun, inclusiv cei din Federaţia Internaţională de Schi, însă francezii au transformat acest aspect intr-un superlativ: Cea mai fioroasă coborâre olimpică.
Ţin minte acea coborîre teribilă din 9 februarie 1992, pe pârtia "La Face de Bellevarde". Mai mult de jumătate din traseu avea pe ambele părţi panouri mari, roşii-portocalii, pentru protecţia schiorilor. Văzută din staţiune sau de pe versantul opus, pârtia te şoca prin verticalitate şi prin cele două zone de stânci care trebuiau traversate. Când schiai senzaţia era amplificată. Simţeai un gol în stomac, stâncile din jur pareau să te strivească, pârtia se îngusta până devenea un culoar îngust şi abrupt. Semăna mai degrabă cu o coborâre de schi extrem.
În plus, condiţiile meteo se schimba permanent pe acest versant. Temperatura, direcţia vântului, vizibilitatea se modifica de multe ori în doar câteva minute. Zăpada este şi ea neobişnuit de agresivă datorită tuturor acestor condiţii.
După Olimpiadă, pârtia nu a mai fost folosită pentru nici o competiţie de schi. Pur şi simplu era prea grea. Este un lucru neobişnuit, de obicei pârtiile pe care se concurează la Jocurile Olimpice intră automat în circuitul Circului Alb, fiind căutate în mod special de către Federaţia Internaţională de Schi.
Ei bine pentru Campionatele Mondiale, ediţia Val d’Isere 2009, pârtia "La Face de Bellevarde” a fost reactivată.
Această pârtie programează toate probele masculine, plus probele tehnice din competiţia feminină - slalomul şi slalomul uriaş.
Declaraţii
O parte dintre schiorii au avut ocazia să testeze dificila pârtie. La fiecare început de decembrie, la Val d’Isere se desfăşoară Criteriul Primei Zăpezi, unul dintre clasicele Cupei Mondială. În 2008 concursul s-a desfăşurat în premieră pe pârtia "La Face de Bellevarde". Încă odată pârtia şi-a confirmat renumele, ceva mai puţin de jumătate dintre cei care au luat startul reuşind să termine cursele.
Italianul Massimiliano Blardone, cel despre care mulţi spun că este urmaşul lui Alberto Tomba, spunea după concurs că: „îţi trebuie curaj nu glumă pentru a coborâ pârtia. Este foarte abrupta şi îngustă. Ar trebui să se lărgească. Ţi se face dea dreptul frică atunci când priveşti în jos.”
Jean-Baptiste Grange, unul dintre cei mai buni slalomişti ai lumii şi marea speranţă a gazdelor, vorbeşte despre sentimentul pe care l-a trăit la primul contact cu pârtia: „Cred că majoritatea schiorilor au avut un şoc când au văzut pârtia. Este abruptă iar zăpada este foarte agresivă. Noi [n.a.: echipa de slalom şi slalom uriaş a Frantei] ne-am antrenat mult pe această pârtie în ultimele două luni pentru a ne putea obişnui cu zăpada.”
În decembrie 2008, la Criteriul Primei Zăpezi, prima probă, slalomul, a fost câştigată de austriacul Beniamin Raich. Dublul campion olimpic a fost una dintre victime a doua zi, la slalom uriaş, el ieşind spectaculos la jumătatea manşei I. Iată părerea sa: „Pârtia este abruptă la slalom, abruptă la uriaş, abruptă la coborâre, abruptă la superuriaş. Este foarte abruptă pentru orice probă.... Este foarte dificila pentru că zăpada diferă mult de la un pasaj la altul. Sunt plăci de gheaţă ce alternează cu zăpadă afânată. Zăpada este atât de agresivă, încât dacă ataci prea mult poţi fi sigur că ieşi.”
„Este în mod sigur una dintre cele mai grele pârtii pe care am schiat vreodată.” completeaza un alt austriac, campionul mondial de juniori Marcel Hirscher.
Secretarul general al Federaţiei Internaţionale de Schi, Sarah Lewis, şi ea fostă competitoare, este foarte elocventă: „Nu pot să spun multe despre „La Face” dar de un lucru sunt sigură: Mă bucur că nu a trebuit să concurez pe această pârtie.”
Măsuri
În aceste condiţii, ce măsuri au fost luate pentru evitarea accidentelor?
Studiind atent declaraţiile organizatorilor, nu reiese o preocupare deosebită în ceea ce priveşte securitatea. Jean Lou Costerg, Directorul Departamentului de Securitate al Campionatelor Mondiale, pare mai degrabă atent la impactul ecologic al acestui mare eveniment. Domnia sa vorbeşte despre reducerea numărului de maşini precum şi de crearea unei zone verzi în centrul staţiunii. De asemenea, una dintre prioritati este protejarea unei specii de plante ce creşte pe faţa Bellevarde.
În ce priveşte securitatea schiorilor, au fost adăugate câteva viraje suplimentare, pârtia fiind considerată ca avand o linie mult prea directă.
De asemenea, la probele tehnice – slalom şi slalom uriaş – s-a luat hotararea ca porţile sa fie montate mai aproape una de alta pentru reducerea vitezei.
În plus, organizatorii au modificat până şi panta. În partea de NE a pârtiei, au fost adăugate nişte rollere, nişte valuri de pământ care îi obligă pe coborâtori să se desprindă de zăpadă. Acest lucru duce la o scădere a vitezei, dar si la un plus evident de spectacol.
Să sperăm că aceste măsuri vor aduce siguranţa necesară în cel mai important eveniment al sezonului, eveniment la care participă 70 de naţiuni şi care va fi urmărit, conform estimărilor, de aproximativ 500 milioane spectatori.
Toate probele Campionatelor Mondiale de Schi Alpin vor fi transmise în direct la Eurosport, între 2 şi 15 februarie 2009.
(articol publicat in Magazinul Eurosport - februarie 2009)

Inainte de BORMIO

2008-12-28T12:20:00.000+02:00

Partia Stelvio de la Bormio (Italia) este mai dificila ca niciodata anul acesta. Aici are loc in fiecare an, intre Craciun si Revelion, o traditionala cursa de coborare.
Ce s-a intamplat: la inceputul lunii a plouat pana sus, la 2000 m, apoi a urmat un frig naprasnic. Cam ce am 'patit' la Sinaia anul acesta (thank's God:)
Ca urmare, partia de la Bormio este un patinoar natural, inclint pe alocuri la 40gr.
Iata cateva declaratii dupa antrenemantele oficiale:
Axel Lund Svindal (Norvegia), actualul campion modial la coborare: "Pur si simplu mi-e frica."
Didier Cuche, (Elvetia): "Este o adevarata nebunie. Nu este permis. Au lasat sa se scheieze pe partie cat a plouat si acum sunt niste denivelari pe care nu le mai poate nivela niciun ratrac. Credeam ca am vazut la Kitz (n.a. coborarea de Kitzbuhel din 2008) cele mai rele conditii, dar aici este chiar mai rau."
Miki Walchofer (Austria) fost campion mondial de coborare: "Daca stau sa ma gandesc bine, ca tata a 3 copii nu a trebui sa iau startul"
Dalcin (Franta):"Dupa antrenamente nu mai puteam merge, asa de tare ma dureau picioarele."

De pus in rama...

2008-12-23T01:04:00.000+02:00

Uraaaaa
Romania a punctat in Cupa Mondiala ...
Eva Tofalvi - locul 2 la Hochfilzen
Edith Miklos - 1 pct (primul) la St.Moritz
Din 1990 tot astept punctul asta.
Iata-l. L-am si pus in rama.

Si Eva si Edith au obtinut cel mai bun rezultat din cariera.
Felicitari si la mai mare :)

Partia care l-a facut celebru pe Gauthier

2008-12-16T00:49:00.000+02:00

Mai nou, la Val d'Isere este o partie asa de abrupta incat pana si Cavalerii Cupei Mondiale si-au tras sufletul inainte de a o cobora.
Din pacate francezii si-au dovedit din nou limitele in pregatirea partiei. Ca urmare, la slalom urias primii 3 care au luat startul aveau o secunda fata de ceilalti. In mansa a IIa povestea s-a repetat. Partia s-a deteriorat atat de tare incat la facut celebru pe primul concurent, francezul Gauthier de Tessier. El este autorul unui salt de 27 de pozitii: de pe locul 30 pe locul 3!

Duminica 14 decembrie 2008...o alta premiera negativa: pentru prima oara de cand comentez schi, Eurosportul a transmis mansa I fara sa o dea pe a IIa! S-a intamplat la slalomul feminin de la La Molina. Aici am concurat pentru prima oara la asa zisele Campionate Mondiale ale Jurnalistilor. La Molina, 1996, locul 8 si multe amintiri frumoase.

Punctele lui Edith

2008-12-10T20:53:00.000+02:00

Edith Miklos = locul 43 la SG.
E bine, e rau? A plecat cu numarul 44, asa ca si-a schiat punctele. E intreaga, sanatoasa, nu s-a facut de ras in SUA, asa ca e de bine. A castigat si ceva experienta, ceea ce este cel mai important. O caramida pentru zidirea unor rezultate si mai mari.
Urmeaza coborarea de la St.Moritz, unde sper sa o vedem din nou.

Svindal on top of the world

2008-12-07T00:23:00.000+02:00

Aksel Lund Svindal a comis-o din nou: dupa coborare, victorie si la SG. Dar cea mai importanta victorie pentru norvegian este trecerea peste momentul Beaver Creek 2007. Si atentie: Aksel pare in forma mai buna decat inainte de accidentare.
Herman Meier s-a reintors la vechea dragoste - claparii Lange - si a obtinut un nou podium.
Glückwunsch!
La Lake Louise e viscol, asa ca trebuie sa mai avem rabdare o zi pentru a o vedea la lucru pe Edith. Sa-i tinem pumnii skioarei din Miercurea Ciuc.

Povesti din Cupa Mondiala

2008-12-05T23:02:00.000+02:00

Pana la urma vremea peste ocean s-a mai linistit si au avut loc si cursele mult asteptate.

Am nimerit-o cu Lindsey Vonn, invingatoare in Canada pe o ninsoare deasa, insa nu am nimerit-o cu Edith. Din pacate Edith a cazut, din fericire nu a patit nimic. Florin nu a recunoscut-o in cadrul de dupa pauza publicitara, imediat dupa cazatura, insa am vazut-o in picioare, vorbind linistita cu Jurgen, antrenorul ei. Ii arata ceva la genunchiul drept dar parea in regula, slava Domnului!

Recunosc, m-a luat valul si am uitat ca doua lucruri sunt importante la debutul in Cupa Mondiala: sa iei pulsul si sa nu te rupi. Putea sa se termine rau.

La baieti, nimic notabil pentru o coborare la Beaver Creek. Poate doar revansa lui Axel dupa ce anul trecut a ratat sezonul dupa o cazatura chiar aici - o cazatura cu urmari adanci, mai ales in regiunea ... anala.
Si iesirea lui Bode care parea sa aiba lacrimi in ochi (asa am vazut cel putin) ... A agatat un schi inainte de Golden Eagle Jump.

De fapt orice cursa de Cupa Mondiala are o multime de Povesti, unele fericite altele triste, povesti ce imprumuta din frumusetea umana si care dau frumusete existentei noastre. Aceste Povesti incerc sa le deslusesc.

Lake Louise - Primele antrenamente

2008-12-04T22:56:00.000+02:00

Ieri, la Lake Louise, Edith Miklos a venit in aceeasi secunda cu Sarka Zarobska si Julia Mancuso. Numai ca cele doua nu au tras. Lindsey Vonn a avut cel mai bun timp iar Anja Paerson a venit a doua.
Antrenamentul de astazi tocmai s-a incheiat. Edith a venit mai bine, le-a invins pe cele doua campioane (Sarka e Campiona mondiala la slalom iar Julia campioana olimpica la urias) si a venit la 3,23 secunde de cel mai bun timp. Locul 46. Nu e rau dar vrem mai mult. Pe de alta parte ... macar sa mearga la fel de bine in cursa. Tracul concursului ii face pe multi sa mearga mai slab decat la antrenamente. Cu exceptia celor facuti din alt aluat.
Prima a fost astazi Anja iar Lindsey a venit pe 3.
Sa vedem ce va fi maine. Anja nu cred ca va castiga, mai degraba as paria pe Lindsey Vonn.
Si pe Edith :)

A inceput bine etapa de la Beaver Creek. Cu o ninsoare puternica si un Urs Grizzly la orizont.

2008-12-04T22:07:00.000+02:00

Beaver Creek si Aspen sunt singurele statiuni din State ramase in Circul Alb. Nu este bine dar asta e.
La Bever Creek este insa o etapa cu program de Campionat mondial: SC, DH, SG si GS.
Marti a fost soare, iar Bode Miller a mers super la primul antrenament. Ca la Lake Louise, desi s-a ridicat la zidul final a avut primul timp.
O intamplare inedita a avut loc apoi pe partie: un mighty Grizzly a facut o vizita pe partie (!)
http://www.youtube.com/watch=CwKRhYiVz_E&eurl=http://www.vailvalleyfoundation.blogspot.com/&feature=player_embedded Apoi a nins din greu. Antrenamentul de miercuri a fost anulat iar baieti au profitat de powderul de Colorado. Astazi erau 30 cm de zapada proaspata, ca urmare si Supercombinata a fost amanata. Era prima SC a sezonului iar acum este prima amanare din Cupa Mondiala. Nu este singura cursa amanata, si cele de la Claviere si Montegenevre din Cupa Europei au fost date peste cap din cauza vremii. Sper totusi sa avem parte de cat mai putine necazuri cu vremea.

Pumnii stransi

2008-12-01T18:35:00.000+02:00

Tocmai s-a incheiat etapa de Cupa Mondiala de la Aspen, Colorado.
Campioana mondiala Sarka Zarobska a triumfat in sfarsit si in Cupa Mondiala, confirmand ca este una dintre cele mai bune slalomiste ale lumii.
Urmeaza etapa de la Lake Louise, unde o asteptam si pe romanca Edith Miklos. Edith a mai fost prezenta in Cupa Mondiala la coborare de la Val d'Isere din 2006 cand a fost a 60-a. Acum datele s-au schimbat, la fel si pretentiile noastre. Partia de la Lake Louise este lunga si rapida, dar nu foarte dificila, ceea ce, teoretic, este un avantaj pentru Edith. Sper sa treaca de tracul concursului si sa intre in primele 20. ...Daca nu de data asta, macar intr-o alta etapa pana la sfarsitul sezonului.

Primul mesaj

2007-09-24T20:54:00.000+03:00

Salut
Acesta este primul mesaj dintr-un sir (sper eu lung) dedicata in primul rand sportului pe care il iubesc cel mai mult: Skiul.
Gandul ma poarta catre Cupa Mondiala si catre locurile unde schiaza marii campioni. De multe ori simt nevoia sa impartasesc bucuria de a fi in aceste locuri.
Acesta este obiectivul principal al acestui blog.